Peorð

Un cuvânt atestat o singură dată

Poziția onestă cu privire la această rună este că nimeni nu știe ce înseamnă, iar motivul merită arătat cu precizie.

În engleza veche, peorð nu mai apare nicăieri în întregul corpus al limbii. Nici în poezie, nici în proză, nici în glosare, nici în hrisoave. Este un hapax legomenon, un cuvânt atestat o singură dată, iar acea unică atestare este tocmai această strofă, care nu îl definește.

Nu există nicio etimologie sigură în limbile germanice. Nici în familia indo-europeană mai largă nu există nimic convingător. Iar fiindcă runa a fost eliminată din Futharkul Tânăr, nu avem nicio strofă norvegiană sau islandeză cu care să o putem compara.

Runa este totodată rară în inscripții, deoarece /p/ era un sunet rar în limbile germanice: mutația consonantică descrisă de Legea lui Grimm a transformat majoritatea sunetelor p moștenite din indo-europeană în f, motiv pentru care Feoh deschide alfabetul și pentru care această literă a avut puțin de lucru.

O singură strofă, un cuvânt neatestat în altă parte, nicio etimologie, niciun al doilea martor, puține exemple de utilizare. Aceasta este întreaga temelie pentru tot ce s-a scris vreodată despre această rună.

Ce ne spune totuși strofa

Ea oferă un cadru, mai degrabă decât o definiție.

Orice ar fi peorð, este symble plega and hlehter (pururea joc și râs) pentru cei mândri, ðar wigan sittaþ on beorsele bliþe ætsomne: acolo unde războinicii șed laolaltă în sala de băut bere, veseli în tovărășia celorlalți.

Așadar, aparține sălii de oaspeți, răgazului și traiului între semeni. Nu ne lămurește dacă peorð este jocul pe care îl joacă, piesele cu care îl joacă, muzica, băutura, băncuța sau sala însăși.

În plus, manuscrisul este deteriorat în al doilea vers, motiv pentru care textul de mai sus cuprinde o lacună. Editorii reconstituie spațiul liber în moduri diferite, însă niciuna dintre reconstituiri nu rezolvă problema de fond.

Ipotezele

Fiecare lectură de mai jos a fost susținută de cercetători calificați. Niciuna nu întrunește consensul.

Un pahar de zaruri sau o piesă de joc. Este cea mai răspândită, fiindcă atmosfera din sala de oaspeți se potrivește cu jocurile de noroc, iar Tacit consemnează că jocurile de noroc la popoarele germanice erau atât de împătimite încât bărbații își puneau în joc propria libertate la o ultimă aruncare. Forma a fost citită ca un pahar culcat pe o parte. Nu există însă sprijin lingvistic: cuvântul nu poate fi derivat din niciun termen germanic cunoscut pentru zaruri sau jocuri.

Un păr (arbore). Susținut pe baza unui posibil împrumut din latinescul pirum. Copacii apar și în alte locuri din poem, așa că nu este o idee străină de context, însă nu explică sala de băutură.

O vatră sau un cămin. Propus ca împrumut celtic sau slav, potrivindu-se bine cu cadrul interior.

Un instrument muzical. Interpretat pornind de la plega, termen care acoperă spectacolul și cântul la fel de bine ca jocurile.

Un pântece sau nașterea. Frecvent în cărțile moderne despre rune, dar cel mai slab din punct de vedere istoric. Se sprijină pe un termen înrudit propus pe care majoritatea lingviștilor îl resping și nu are nicio legătură cu sala de băut bere descrisă de strofă.

Concluzia formulată de Bruce Dickins și alții rămâne valabilă: pe baza dovezilor actuale, cuvântul este intraductibil.

De unde provine semnificația modernă

Dacă acest cuvânt nu poate fi tradus, de ce aproape fiecare carte despre rune afirmă că înseamnă soartă, hazard, secrete sau pântecele matern?

Fiindcă un sistem de divinație nu poate tolera un spațiu gol. Odată ce runele au început să fie folosite ca oracol în secolul al XX-lea, în mare măsură după cartea lui Ralph Blum, The Book of Runes, din 1982, toate cele douăzeci și patru de semne aveau nevoie de un înțeles ce putea fi rostit cu voce tare. Aceasta era runa cu o necunoscută, iar necunoscuta a fost umplută.

Ipoteza paharului de zaruri a fost cea mai la îndemână, deoarece aduce laolaltă hazardul, soarta și necunoscutul dintr-o singură mișcare. De acolo s-a trecut ușor la pântece, lucruri ascunse și ocultism în general.

Acest proces nu este condamnabil. Doar că nu este traducere, iar deosebirea ar trebui să fie limpede pentru oricine folosește runa.

În citire

Există două abordări demne de luat în seamă, iar ele nu sunt identice.

Citește poemul. Peorð înseamnă sala de oaspeți: joc, râsete, războinici așezați laolaltă, bucuria curată a unei tovărășii bune în vreme de răgaz. Acesta este singurul înțeles sprijinit de dovezi și este cu adevărat util: frăție, prețul unui timp fără griji, a fi printre ai tăi fără nimic de pierdut. Într-o etalare plină de rune aspre, este o aducere aminte că sala de băut bere există.

Citește spațiul gol. Peorð este runa al cărei înțeles nu este cunoscut, folosită în mod deliberat pentru a marca elementul care nu a fost dezvăluit: informația care îi lipsește consultantului, o decizie luată în altă parte, ceva pe cale de a deveni important pe care nimeni nu l-a numit încă. Aceasta este o interpretare modernă și este sinceră cu privire la originea ei, ceea ce este mai mult decât reușește ipoteza pântecelui.

Ambele sunt de preferat iluziei că etimologia ar fi lămurită.