Ogham

Întrebări frecvente

Ce este Ogham?

Un alfabet creat pentru a scrie irlandeza primitivă, cioplit pe pietre verticale în Irlanda între secolele al IV-lea și al VII-lea. Literele sunt formate prin crestarea a una până la cinci linii în patru poziții diferite față de o linie mediană, care pe monumente este muchia naturală a pietrei. Patru poziții înmulțite cu cinci crestături dau douăzeci de litere.

Este Ogham un alfabet runic?

Nu. Nu are nicio legătură cu Vechiul Futhark sau descendenții săi: familie lingvistică diferită, principiu de construcție diferit, origine diferită și nicio literă comună. Ceea ce au în comun este rolul practic și aspectul vizual: o scriere unghiulară dăltuită în materiale dure de popoare ai căror vecini scriau în latină, folosită pentru monumente funerare și delimitări de proprietate.

Este Ogham cu adevărat un alfabet celtic al copacilor?

Nu, acesta fiind cel mai persistent mit legat de această scriere. Doar aproximativ opt dintre cele douăzeci de litere au etimologii botanice certe. Restul denumesc un lingou de metal, sulf, un câmp, o furcă, roșeață, groază, ucidere, pământ și alte noțiuni complet diferite. Asocierea cu arborii a fost impusă de scribii medievali care au remarcat că literele se numeau feda (lemne/arbori) și au căutat să le atribuie tuturor câte un copac.

De unde provine Calendarul Celtic al Copacilor?

Din volumul Zeița albă (The White Goddess) al lui Robert Graves, publicat în 1948. Graves a asociat alfabetului un calendar inventat de treisprezece luni, iar aproape fiecare corespondență arbore-lună din ezoterismul contemporan își are originea în această carte. Este un produs al imaginației poetice, nu o lucrare științifică, iar Graves nu a susținut niciodată contrariul.

Ce sunt aicmí?

Cele patru familii de câte cinci litere în care se împarte alfabetul, fiecare definită de poziția crestăturilor față de linia mediană: la dreapta, la stânga, oblic peste linie sau crestături perpendiculare pe muchie. Sunt denumite după prima literă a fiecărui grup: Aicme Beithe, Aicme hÚatha, Aicme Muine, Aicme Ailme.

Ce sunt textele Bríatharogaim?

Trei liste independente de kenning-uri din două cuvinte pentru fiecare literă, atribuite lui Morann mac Moín, Mac ind Óc și Cú Chulainn. Reprezintă echivalentul oghamic cel mai apropiat de un poem runic și, deoarece au fost compuse separat, acordul dintre ele constituie o dovadă istorică autentică. Ele sunt motivul principal pentru care știm că majoritatea literelor nu au purtat inițial nume de copaci.

Ce consemnează de fapt pietrele oghamice?

Nume de persoane la cazul genitiv, însoțite de câteva cuvinte-formulă: MAQI („fiul lui”), MUCOI („din neamul lui”) și ANM („numele lui”). Doar secvența MAQI MUCOI apare de aproximativ optzeci de ori. Ele sunt monumente funerare și delimitări de hotar, iar valoarea lor principală este lingvistică: păstrează desinențe cazuale indo-europene care dispăruseră deja la momentul consemnării irlandezei vechi.

Ce sunt semnele forfeda?

Litere suplimentare create în perioada manuscriselor pentru sunete pe care cele douăzeci de semne primare nu le puteau reda, inclusiv /p/-ul din latină, sunet pe care irlandeza îl pierduse complet. Formele lor sunt bucle compuse și împletituri geometrice în loc de crestături paralele și, cu excepția semnului Ébad în formula KOI, aproape că nu apar pe monumentele din piatră.

Au folosit druizii Ogham-ul pentru divinație?

Nu există nicio dovadă în acest sens: nici arheologică, nici în texte literare sau juridice vechi. Utilizarea istorică a scrierii a fost strict comemorativă și teritorială, iar supraviețuirea sa medievală a fost gramaticală și criptografică. Divinația modernă cu Ogham a fost creată în secolul al XX-lea pe baza lucrării lui Graves, imitând conștient etalarea runică modernă, care este la rândul ei o invenție a secolului al XX-lea.

Cum se citește o piatră oghamică?

De jos în sus de-a lungul muchiei stângi, continuând peste vârf și coborând pe muchia dreaptă. Șirul Unicode de pe această pagină este dispus de la stânga la dreapta din rațiuni de lizibilitate, așa cum era consemnat în manuscrise, dar nu și pe pietre.

De ce se oprește alfabetul la douăzeci de litere?

Deoarece nu se pot distinge vizual șase linii paralele dintr-o singură privire. Sistemul codifică o literă printr-o poziție combinată cu un număr de crestături, iar percepția vizuală imediată (subitizarea) este limitată la aproximativ cinci elemente. Patru poziții înmulțite cu cinci crestături închid sistemul la douăzeci de litere, iar semnele adăugate ulterior a trebuit să fie construite din forme compuse.