Școli chineze

Baguazhang, Cartea Schimbărilor ca mișcare

Un eunuc de la curtea princiară din Beijingul secolului al XIX-lea a predat o artă de luptă fără posturi fixe și fără linii drepte. Practicanții săi pășesc în cerc până când mersul însuși devine tehnică, iar cele opt palme fundamentale răspund celor opt trigrame, astfel încât teoria nu este așternută pe hârtie, ci trăită în mișcare.

12
ramuri și elemente
12
maeștri
8
palme mamă

Ramurile și elementele lor

Dong Haichuan a predat fiecărui discipol în mod diferit, pornind de la ceea ce acesta stăpânea deja, astfel că arta s-a împărțit în stiluri distincte încă din prima generație. Acestea sunt principalele ramuri și practicile pe care le împărtășesc.

🌀

Mersul în cerc

China din sec. al XIX-lea încoace

Temelia întregului sistem. Practicantul pășește neîncetat în cerc, cu trunchiul răsucit spre centru, schimbând direcția fără a rupe pasul. Începătorii merg în cerc luni de zile înainte de a învăța vreo tehnică, iar practica avansată rămâne, în mare măsură, tot mers.

🖐️

Cele opt palme mamă

China sec. al XIX-lea

Opt posturi sau schimbări fundamentale, câte una pentru fiecare trigramă, din care se naște restul sistemului. Stilurile se deosebesc prin denumiri și ordine, însă corespondența dintre cele opt palme și cele opt trigrame este comună tuturor.

🔢

Cele șaizeci și patru de palme

China secolele XIX–XX

Combinarea celor opt schimbări cu opt variații dă naștere la șaizeci și patru de tehnici, corespunzătoare hexagramelor. Sistemul lui Gao Yisheng formalizează cel mai limpede această structură, asociind palmele circulare ale Cerului Anterior cu șaizeci și patru de aplicații liniare ale Cerului Posterior.

🦅

Stilul Yin

Beijing din anii 1860

Ramura lui Yin Fu, caracterizată prin palma plată în formă de limbă de bou, lovituri percutante și un joc rapid de picioare. Yin Fu a asigurat paza în Orașul Interzis, iar stilul său păstrează o asprime directă pe care ramurile mai târzii o atenuează.

🐉

Stilul Cheng

Beijing din anii 1870

Ramura lui Cheng Tinghua, cea mai răspândită astăzi, care folosește palma în formă de gheară de dragon și pune accentul pe proiectări, agățări și schimbare continuă. Cheng a fost optician de meserie și a predat pe scară largă în afara palatului.

🌿

Stilul Liang

Beijing din anii 1870

Liang Zhenpu a fost cel mai tânăr discipol al lui Dong, iar ramura sa păstrează tehnici transmise de mai mulți dintre colegii săi mai în vârstă. Este renumită pentru programa sistematică și pentru formarea unor instructori marcanți din Beijingul secolului al XX-lea.

📏

Stilul Gao

Tianjin începutul sec. al XX-lea

Gao Yisheng a reorganizat linia Cheng într-un sistem explicit pe două niveluri: palme circulare ale Cerului Anterior pentru întărirea corpului și șaizeci și patru de palme liniare ale Cerului Posterior pentru aplicare practică. Se practică pe scară largă în Tianjin, Taiwan și în străinătate.

🧘

Familia artelor interne

China de la sfârșitul sec. al XIX-lea

Baguazhang, Xingyiquan și Taijiquan au ajuns să fie grupate drept arte interne, împărtășind un vocabular al intenției, forței relaxate și integrării întregului corp. Practicanții de Bagua și Xingyi din Beijing au încheiat o înțelegere de a nu rivaliza și de a instrui reciproc elevii.

⚔️

Armele

China din sec. al XIX-lea încoace

Cuțitele corn de cerb, emblematice pentru această artă, alături de sabia dreaptă, sabie, suliță și masiva sabie lată bagua. Mânuirea armelor urmează aceiași pași circulari, iar cuțitele corn de cerb prelungesc direct schimbările de palme.

🌬️

Posturile statice și respirația

China din sec. al XIX-lea încoace

Posturile statice și metodele de respirație stau la baza mersului în cerc, iar multe descendențe le privesc drept puntea dintre arta marțială și cultivarea daoistă. Legătura cu alchimia internă este reală, dar variază mult de la un învățător la altul.

🛕

Rădăcinile daoiste ale mersului în cerc

China disputată

Se spune că Dong Haichuan ar fi învățat mersul în cerc de la pustnici daoiști retrași în munți, iar practicile de circumambulație există într-adevăr în tradiția daoistă. Această legătură istorică rămâne plauzibilă, deși nedovedită, constituind principala enigmă a stilului.

🏅

Baguazhang competițional

China și străinătate din anii 1950 încoace

Rutinele standardizate create pentru competițiile moderne de wushu pun accentul pe flexibilitate, viteză și expresivitate vizuală. Ele păstrează formele exterioare, dar lasă deoparte aplicarea în luptă, fiind modul prin care majoritatea oamenilor iau contact pentru prima oară cu arta.

Maeștrii

Întemeietorul, prima generație care i-a transformat învățătura în stiluri consacrate și figurile secolului al XX-lea care au așternut-o în scris și au făcut-o cunoscută în afara Chinei.

Dong Haichuan

c. 1797–1882 Hebei și Beijing

Întemeietorul, care a slujit ca eunuc la curtea unui prinț Qing și a început să predea în Beijing abia după vârsta de șaizeci de ani. A instruit fiecare discipol în mod individual, adaptând învățătura la abilitățile deja dobândite de acesta, motiv pentru care arta s-a ramificat aproape de la bun început.

Yin Fu

1840–1909 Beijing

Primul discipol de seamă al lui Dong, fost negustor ambulant ajuns gardian imperial, despre care se consemnează că a instruit suita împărătesei văduve Cixi. Stilul său este cel mai incisiv și mai percutant dintre marile ramuri.

Cheng Tinghua

1848–1900 Beijing

Un optician devenit cel mai prolific instructor format de Dong și întemeietorul celei mai răspândite ramuri. A fost împușcat de soldați germani în timpul Răscoalei Boxerilor, eveniment care a curmat brusc prima generație a stilului.

Liang Zhenpu

1863–1932 Beijing

Cel mai tânăr dintre discipolii lui Dong, care a continuat să învețe de la colegii mai în vârstă după moartea maestrului, păstrând o programă deosebit de vastă. Elevii săi au marcat dezvoltarea stilului Baguazhang din Beijing pe parcursul secolului al XX-lea.

Shi Jidong

1837–1909 Beijing

Șelar de meserie și discipol apropiat al lui Dong, a cărui ramură se distinge prin jocul specific de picioare și metodele de antrenament la stâlp păstrate de învățăceii săi.

Song Changrong

anii 1840–1900 Beijing

Cunoscut după negoțul său drept «Song Țesături Înflorate», a fost printre primii discipoli, iar descendența sa păstrează metode de palmă ce diferă simțitor de curentele principale Yin și Cheng.

Gao Yisheng

1866–1951 Tianjin

A reorganizat învățătura acumulată în sistemul Cerului Anterior și Posterior, oferind stilului cea mai limpede structură bazată pe șaizeci și patru de tehnici. Programa sa s-a răspândit pe scară largă și este bine reprezentată în Taiwan și în Occident.

Sun Lutang

1860–1933 Hebei

A stăpânit Xingyi, Bagua și Taiji și a publicat primele cărți de referință despre toate trei, susținând că împărtășesc un unic principiu intern. Scrierile sale au conturat categoria modernă a artelor marțiale interne.

Cheng Youlong

1875–1928 Beijing

Fiul lui Cheng Tinghua și un transmițător important al stilului patern, activ în comunitatea artelor marțiale din Beijing în perioada republicană, când aceste discipline erau reorganizate și publicate.

Fu Zhensong

1872–1953 Guangdong

Unul dintre cei cinci maeștri din nord trimiși în sud pentru a preda în anii 1920. A întemeiat o ramură distinctă de Bagua în Guangzhou, integrând-o cu Taiji și Xingyi într-un sistem pe care familia sa îl transmite și astăzi.

Jiang Rongqiao

1891–1974 Hebei

A publicat numeroase lucrări în epoca republicană și a elaborat o programă sintetizată de Bagua care a stat la baza multor forme standardizate de mai târziu. Cărțile sale au contribuit decisiv la predarea artei în afara descendențelor tradiționale închise.

Wang Shujin

1904–1981 Taiwan și Japonia

A dus stilurile Bagua și Xingyi în Taiwan și apoi în Japonia, unde a predat intens. A fost printre primii care au instruit riguros discipoli occidentali, devenind o punte esențială prin care arta a ajuns în Vest.

O artă fără linii drepte

Baguazhang este cea mai ușor de recunoscut dintre artele marțiale chinezești, deoarece practicanții săi își petrec mare parte din antrenament mergând în cerc. Un elev parcurge marginea unui cerc cu diametrul de câțiva pași, cu trunchiul rotit spre centru, brațele menținute într-o formă fixă, schimbând direcția la intervale regulate fără a rupe pasul. Începătorii nu fac uneori nimic altceva timp de câteva luni.

Motivul nu este rezistența fizică. Mersul continuu în cerc dezvoltă o relație specifică între tălpi, șolduri și coloana vertebrală, una în care corpul se află mereu în rotație și nu rămâne niciodată aliniat frontal. Din această bază decurge tactica definitorie a stilului: în loc să întâmpine forța direct, practicantul se deplasează în jurul ei, ajungând într-un unghi din care structura adversarului este deja compromisă.

Numele înseamnă palma celor opt trigrame și nu este o simplă podoabă poetică. Cele opt schimbări de bază, numite îndeobște palmele mamă, corespund celor opt trigrame; combinarea lor cu opt variații dă șaizeci și patru de tehnici ce răspund celor șaizeci și patru de hexagrame. Teoria Cărții Schimbărilor nu este prezentă aici ca un comentariu filosofic, ci ca o programă practică de mișcare.

Dong Haichuan

Istoria acestei arte începe brusc, legată de un singur om din Beijingul secolului al XIX-lea. Dong Haichuan provenea din Hebei, a slujit ca eunuc la curtea unui prinț Qing și a început să predea public abia după vârsta de șaizeci de ani. Înainte de acea perioadă, mărturiile scrise sunt puține, iar legendele abundă.

Cea mai statornică relatare susține că ar fi deprins mersul în cerc de la pustnici daoiști întâlniți în munții din sud. Tradiția daoistă cunoaște practici de circumambulație rituală, astfel că povestea este plauzibilă, însă lipsesc dovezile independente, iar chestiunea rămâne deschisă. Cert este că nicio artă similară nu este atestată înaintea lui și că a predat în Beijing din preajma anului 1860 până la moartea sa în 1882.

Metoda sa de predare lămurește fragmentarea timpurie a stilului. Dong primea elevi care aveau deja o experiență marțială temeinică și îl învăța pe fiecare cum să aplice mersul în cerc și schimbările de palme la ceea ce știa dinainte. Yin Fu, format în tehnici de lovire, a dezvoltat un stil percutant; Cheng Tinghua, luptător deprins cu prizele, a creat un stil plin de proiectări și agățări. Încă din prima generație au apărut stiluri distincte în locul unui sistem omogen, lucru urmărit deliberat de maestru.

Ramurile stilului

Stilul Yin, fondat de Yin Fu, folosește palma plată în formă de limbă de bou, pași iuți și lovituri percutante directe. Yin a asigurat paza Orașului Interzis și se spune că ar fi predat în interiorul reședinței imperiale.

Stilul Cheng, fondat de Cheng Tinghua, este cel mai practicat astăzi. El folosește palma în formă de gheară de dragon și favorizează proiectările, încolăcirile și schimbările fluide. Cheng a predat deschis în afara palatului, ceea ce explică în bună măsură răspândirea liniei sale. A fost împușcat de trupe germane în Beijing în timpul Răscoalei Boxerilor din 1900.

Stilul Liang, inițiat de cel mai tânăr discipol al lui Dong, Liang Zhenpu, păstrează o programă neobișnuit de cuprinzătoare, deoarece Liang a continuat să se perfecționeze cu frații săi de antrenament mai în vârstă după dispariția întemeietorului. Stilurile Shi și Song păstrează tehnici specifice de palmă și pași. Stilul Gao, dezvoltat în Tianjin de Gao Yisheng, a reorganizat moștenirea Cheng într-o structură limpede pe două niveluri: palme circulare ale Cerului Anterior pentru educarea corpului și șaizeci și patru de palme liniare ale Cerului Posterior pentru aplicare practică, reprezentând cea mai explicită transpunere a hexagramelor în tehnică de luptă pe care a dat-o această tradiție.

Artele interne

Spre începutul secolului al XX-lea, Baguazhang a fost reunit cu Xingyiquan și Taijiquan sub denumirea de arte interne, o categorie datorată în mare parte lui Sun Lutang, care le-a aprofundat pe toate trei și a publicat primele tratate serioase dedicate lor. Argumentul său a fost că toate împărtășesc un principiu comun, exprimat diferit: generarea forței prin integrarea întregului corp și prin intenție, nu prin efort muscular localizat.

Practicanții de Bagua și Xingyi din Beijing au mers chiar mai departe, încheind o alianță formală prin care s-au angajat să nu rivalizeze și să își trimită reciproc elevii la instruire. Cele două arte sunt aproape opuse tactic, Xingyi înaintând direct și tăios, iar Bagua ocolind circular, astfel că practicanții le-au privit multă vreme drept jumătăți complementare ale aceleiași educații marțiale.

Rolul real al trigramelor

Merită precizat în ce măsură teoria lucrează efectiv în plan practic. Corespondența dintre cele opt palme și cele opt trigrame este universală în toate stilurile, iar structura celor șaizeci și patru de tehnici este explicit formulată în stilul Gao. Fiecare palmă este asociată cu trăsăturile trigramei sale, astfel că o schimbare legată de Kan se poate mișca precum apa, iar una asociată cu Gen se poate opri neclintită precum muntele.

Dacă asocierea trigramelor a existat de la bun început sau a fost adăugată ulterior rămâne o temă de dispută, iar răspunsul onest este că prima generație nu a lăsat aproape niciun text scris. Ceea ce se poate spune cu certitudine este că practicantul de Baguazhang care pășește în cerc și trece prin schimbările de palme întruchipează o cosmologie a transformării neîntrerupte, în loc să citească despre ea. Dintre toate modurile în care Cartea Schimbărilor a fost asimilată, acesta este singurul în care trupul practicantului susține și demonstrează argumentul prin mișcare.

Arta în prezent

Baguazhang supraviețuiește astăzi sub trei forme parțial suprapuse. Transmiterea tradițională prin descendență continuă în Beijing, Tianjin, Taiwan și în diaspora, păstrând metoda de luptă intactă acolo unde învățătorii au ales să o conserve. Formele standardizate de competiție create pentru wushu modern păstrează dinamica exterioară, dar renunță în mare parte la eficiența marțială. De asemenea, o practică substanțială orientată spre sănătate s-a dezvoltat exclusiv în jurul mersului în cerc și al posturilor statice, pornind de la constatarea rezonabilă că mersul în cerc este benefic pentru trup, indiferent de orice altă finalitate.

Întrebări frecvente

Toate școlile I Ching

Ultimele Postări

Descoperă înțelepciunea antică a cărților de tarot și deblochează misterele călătoriei tale spirituale. Blogul nostru este poarta ta de acces pentru a înțelege simbolismul bogat, semnificațiile și aplicațiile practice ale citirii tarotului.