●
Al patrulea dintre cele șapte centre

Chakra inimii

Anāhata · अनाहत

Anahata înseamnă nelovit. Orice sunet din această lume este produs prin lovirea a două lucruri; tradiția afirmă existența unuia care nu este astfel și îl așază în centrul pieptului, la jumătatea seriei, unde cele trei centre inferioare se întâlnesc cu cele trei superioare.

iubire durere sufletească respirație conexiune compasiune
Localizare
În centrul pieptului, la nivelul sternului
Element
Aer (vayu)
Sunet sămânță
YAM
Petale
Douăsprezece, purtând silabele de la kaṃ la ṭhaṃ
Culoare, contemporană
Verde
Culoarea petalelor în texte
Vermilion
Regiunea elementului
O hexagramă fumurie, aer
Simț
Pipăit
Vayu
Prana
Stratul aurei
Corpul astral
Nod
Vishnu granthi, situat chiar dedesubt
Glandă, asociere modernă
Timus

Sunetul sămânță

YAM

Deschis și așezat, cu mai mult suflu în el decât sunetele de dedesubt. Intonat pe o expirație prelungă, servește totodată drept practică de respirație, ceea ce este firesc pentru centrul asociat cu aerul.

Unde se află și ce poartă

Anahata este înfățișată ca un lotus cu douăsprezece petale în jurul a două triunghiuri întrepătrunse, unul orientat în sus și celălalt în jos, originea veche a hexagramei asociate astăzi acestui centru. În interior se află o antilopă, cel mai iute și mai ușor animal din această schemă, întruchipând aerul.

Poziția sa este esențială. Cele trei centre inferioare privesc lumea corpurilor și a efortului. Cele trei superioare privesc vorbirea, percepția și ceea ce se află dincolo de ele. Anahata este balamaua dintre ele, motiv pentru care o mare parte a practicii este structurată în jurul său.

Sunetul nelovit

Numele provine dintr-o distincție a teoriei indiene a sunetului. Sunetul ahata este cel lovit: o coardă ciupită, o tobă bătută, aer împins printr-un gâtlej. Anahata este sunetul care apare fără contact, iar în literatura yoghină reprezintă ceea ce practicantul începe să audă în liniștea profundă, acel nada în jurul căruia este clădită nada yoga.

Dacă este vorba despre un fenomen acustic lăuntric sau despre altceva rămâne o chestiune nelămurită de texte, care sunt mai interesate de ceea ce trebuie făcut cu el: să fie ascultat, urmat spre interior și lăsat să desprindă atenția de lumea din jur.

Termenul clasic pentru ceea ce se aude este shabda brahman, sunetul ca absolut. O astfel de denumire face limpede miza: tradiția nu descrie o curiozitate acustică, ci punctul în care sunetul și temelia lucrurilor sunt considerate a fi același lucru.

Cum se manifestă în ființa umană

Învățătura modernă citește anahata prin prisma iubirii, deși cuvântul acoperă aici mult mai mult decât de obicei. El cuprinde afecțiunea, compasiunea, iertarea și totodată durerea pierderii, căci durerea sufletească este ceea ce devine iubirea atunci când obiectul ei a dispărut. Un piept închis în jurul unei pierderi este descrierea clasică a unui centru al inimii blocat.

Interpretarea eronată frecventă este de a privi acest centru exclusiv ca pe o căldură necondiționată. Textele sunt mult mai puțin sentimentale. Anahata este locul unde omul încetează să mai negocieze și începe să cuprindă, iar aceasta include și acele părți ale unei situații pe care ar prefera să le evite.

Cum se interpretează starea

În echilibru, hiperactiv, blocat. Un limbaj pentru reflecție, nu un diagnostic medical.

În echilibru

  • Căldură sufletească ce nu cere să fie răsplătită
  • Durere care se mișcă în loc să înghețe
  • Respirație firească, postură deschisă a pieptului
  • Capacitatea de a fi aproape fără a te dizolva în celălalt

Hiperactiv

  • Grijă pentru ceilalți care nu mai lasă nimic pentru sine
  • Dificultate de a spune nu oricui se află la nevoie
  • Iubire manifestată ca supraveghere anxioasă
  • Granițe personale care se dizolvă la primul contact

Blocat

  • Piept încordat, umeri aduși în față
  • Tristețe veche care nu a găsit nicio cale de ieșire
  • Păstrarea oamenilor la o distanță rigidă
  • Cinism față de afecțiune, inclusiv față de propria persoană

Durerile în piept, respirația anevoioasă și suferința persistentă țin de medic sau de psihoterapeut. Această hartă însoțește îngrijirea de specialitate, fără a o înlocui.

Lucrul cu centrul

Aerul răspunde la spațiu. Practicile de aici deschid pieptul și prelungesc respirația.

  1. Extensii blânde spre spate

    Sfinxul, podul, peștele susținut pe o pătură rulată. Alungite și line mai degrabă decât adânci. Miza este de a lăsa partea din față a corpului să se întindă, lucru căruia un piept obișnuit cu munca la birou i se împotrivește.

  2. Respirație egală

    Inspirație de patru timpi, expirație de patru timpi, timp de cinci minute. Apoi prelungiți expirația la șase timpi. Lucrul cu anahata este o practică a respirației mai mult decât o vizualizare.

  3. Intonarea sunetului YAM

    Douăsprezece repetări cu ambele mâini pe stern, urmărind vibrația de sub palme.

  4. Metta

    Practica budistă a bunătății iubitoare își găsește locul aici prin tot ce presupune, mai puțin prin vocabular: bunăvoință îndreptată mai întâi spre sine, apoi spre exterior, în cercuri tot mai largi.

Întrebări frecvente

Ultimele Postări

Descoperă înțelepciunea antică a cărților de tarot și deblochează misterele călătoriei tale spirituale. Blogul nostru este poarta ta de acces pentru a înțelege simbolismul bogat, semnificațiile și aplicațiile practice ale citirii tarotului.