Scrieri runice

Vechiul Futhark

Cel mai vechi alfabet runic, cioplit în arme, fibule și pietre în Europa germanică între aproximativ secolele al II-lea și al VIII-lea d.Hr. Cuprinde douăzeci și patru de litere împărțite în trei grupuri de câte opt, numite după primele șase sunete: f, u, þ, a, r, k.

24
rune
3
ættir
c. 150–800
d.Hr. în uz

Șirul runic

Douăzeci și patru de rune în ordinea tradițională, grupate în trei ættir. Faceți clic pe orice rună pentru a vedea numele, sunetul, strofa din poem și interpretarea.

Ætt-ul lui Freyr

1–8

Primele opt rune, numite după zeul care deschide șirul. Bogăție, forță vitală, vorbire și călătorie: temeliile materiale ale vieții umane.

ᚠ
1

Fehu

f /f/

vite, bunuri mobile

Vitele la pășune: bogăție palpabilă care poate fi numărată, mutată sau pierdută. Prima rună a șirului și prima sa lecție de viață.

ᚢ
2

Uruz

u /uː/

bour, taur sălbatic

Taurul sălbatic al pădurilor nordice virgine, vânat până la dispariție până în 1627. Vitalitate brută, neîmblânzită, care nu se supune nimănui.

ᚦ
3

Thurisaz

þ /θ/

uriaș, spin

Un spin sau un uriaș, în funcție de poemul runic. Forță tăioasă cu două tăișuri, cu care nu trebuie să se glumească niciodată.

ᚨ
4

Ansuz

a /a/

zeu (as), gură

Asii și însăși vorbirea vie. Runa cuvântului rostit cu voce tare, suflul care poartă înțeles.

ᚱ
5

Raidho

r /r/

călărie, călătorie

Călătoria pe cal și, în sens mai larg, carul, drumul și ritmul măsurat al deplasării.

ᚲ
6

Kenaz

k /k/

torță, rană

Poemele norvegiene și islandeze o explică drept o rană; numele protogermanic reconstruit înseamnă torță. Ambele ard.

ᚷ
7

Gebo

g /ɣ/ no reversal

dar, cadou

Un dar și obligația reciprocă pe care o creează. Simetrică: nu are poziție inversată, deoarece a dărui și a primi sunt același act.

ᚹ
8

Wunjo

w /w/

bucurie, fericire

Bucurie în sens profund și așezat: tihna unui cămin îndestulat, nu un extaz trecător.

Ætt-ul lui Hagal

9–16

Cele opt din mijloc, de departe cele mai aspre. Grindină, lipsuri, gheață și tisă: încercările și forțele exterioare care îl lovesc pe om independent de voința sa.

ᚺ
9

Hagalaz

h /h/ no reversal

grindină

Grindină: grăunțe cerești care distrug recolta și se topesc în apă. O pagubă ce se dovedește a fi trecătoare.

ᚾ
10

Naudhiz

n /n/ no reversal

nevoie, constrângere

Nevoia în sensul cel mai dur: lipsă, strâmtorare și sfredelul de foc frecat împotriva rezistenței până la scânteie.

ᛁ
11

Isa

i /iː/ no reversal

gheață

O singură trăsătură verticală. Gheața: pod trainic și capcană în același timp, unde totul încremenește exact așa cum stă.

ᛃ
12

Jera

j /j/ no reversal

an, recoltă bună

Ciclul anului și roadele pe care le coace. O răsplată care nu poate fi grăbită, ci trebuie așteptată cu răbdare.

ᛇ
13

Eihwaz

ï /æː/ no reversal

tisă

Tisa: veșnic verde, toxică, lemn pentru arcuri și străjer al cimitirelor. Moarte și rezistență îndărătnică într-un singur trunchi.

ᛈ
14

Perthro

p /p/

incert (pahar de zaruri?)

Cea mai disputată rună a șirului. Poemul englez vechi o plasează printre jocuri și râsete în sală; etimologia sigură lipsește.

ᛉ
15

Algiz

z /z/

elan, protecție

Rogozul elanului în poemul englez vechi, o plantă care rănește mâna care o apucă. Apărare care îi provoacă daune directe atacatorului.

ᛊ
16

Sowilo

s /s/ no reversal

soare

Soarele drept călăuză a marinarilor: în poemul englez vechi el este speranța celor ce străbat apele.

Ætt-ul lui Týr

17–24

Ultimele opt rune. Lege, neam, pământ strămoșesc și lumina zilei: ordinea și valorile pe care comunitatea le clădește după trecerea furtunii.

ᛏ
17

Tiwaz

t /t/

zeul Týr

Numită după zeul care și-a pus mâna în gura lupului pentru a-l lega. Dreptate răscumpărată printr-un sacrificiu veritabil.

ᛒ
18

Berkano

b /b/

mesteacăn

Mesteacănul: primul copac care revine pe pământul defrișat, lăudat în poeme pentru frunzele care răsar fără semințe.

ᛖ
19

Ehwaz

e /e/

cal

Calul privit ca un parteneriat de credință. Poemul englez vechi îl slăvește ca mângâiere pentru bărbații neliniștiți.

ᛗ
20

Mannaz

m /m/

om, omul

Omenirea și fiecare individ în rețeaua rudelor care îi vor supraviețui și îl vor așeza în pământ.

ᛚ
21

Laguz

l /l/

apă, lac

Apa și marea deschisă. Poemele subliniază frica pe care valurile o trezesc în cei neobișnuiți cu navigația.

ᛜ
22

Ingwaz

ŋ /ŋ/ no reversal

zeul Ing

Ing, strămoșul mitic al ingveonilor, care a plecat spre răsărit peste valuri. Potențial interior închis și ocrotit.

ᛞ
23

Dagaz

d /d/ no reversal

zi

Lumina zilei și clipa zorilor: punctul de cotitură dintre o stare și următoarea.

ᛟ
24

Othala

o /o/

pământ moștenit, vatră strămoșească

Moșia străbună: proprietate care nu se cumpără și nu se vinde, ci se primește și se lasă moștenire urmașilor.

Izvoare istorice

Fiecare nume din coloana din stânga este o reconstrucție lingvistică. Iată artefactele și textele pe care se sprijină această reconstrucție.

Piatra din Kylver

Gotland, Suedia c. 400 d.Hr.

O lespede de mormânt care conține întregul șir de 24 de rune în ordine. Cel mai vechi futhark complet păstrat și dovada că secvența standard nu este o presupunere modernă.

Bracteata din Vadstena

Östergötland, Suedia c. 500 d.Hr.

Un pandantiv de aur cu întregul șir împărțit prin puncte în trei grupuri de opt caractere. Dovada arheologică directă a existenței ættir-urilor. Furată din Muzeul Istoric din Stockholm în 1938 și nedescoperită niciodată.

Bracteata din Grumpan

Västergötland, Suedia c. 500 d.Hr.

A doua bracteată cu șirul împărțit în trei grupuri; în ciuda deteriorărilor, confirmă aranjamentul de la Vadstena.

Abecedarium Nordmannicum

St. Gallen, Elveția Secolul al IX-lea

O scurtă listă de rune dintr-un manuscris franc care oferă nume pentru Futharkul Tânăr. Deteriorată de substanțe chimice în secolul al XIX-lea în timpul încercărilor de îmbunătățire a lizibilității.

Poemul runic englez vechi

Anglia Copie sec. X; textul este mai vechi

Douăzeci și nouă de strofe, câte una pentru fiecare rună a futhorcului, compuse ca versuri enigmatice despre numele literelor. Sursa noastră cea mai bogată pentru sensul tradițional al numelor. Păstrat doar în copia lui Humfrey Wanley din 1705, originalul arzând în 1731.

Poemul runic norvegian

Norvegia Secolul al XIII-lea

Șaisprezece strofe de câte două versuri pentru Futharkul Tânăr într-un stil concis care leagă o imagine de un proverb de sine stătător.

Poemul runic islandez

Islanda Secolul al XV-lea

Șaisprezece strofe care oferă câte trei kenning-uri pentru fiecare rună alături de o glosă latină. Cea mai densă și literar șlefuită dintre cele trei poeme.

Descoperirile de la Vimose

Fyn, Danemarca c. 150–300 d.Hr.

Un depozit votiv de arme în mlaștină conținând unele dintre cele mai timpurii obiecte runice databile, inclusiv pieptenele cu inscripția harja.

Coarnele de aur din Gallehus

Iutlanda de Sud, Danemarca c. 400 d.Hr.

Două coarne de aur, dintre care unul purta o linie aliterativă completă în rune. Retopite de un hoț în 1802; au rămas doar desene din secolul al XVIII-lea.

Piatra din Tune

Østfold, Norvegia c. 400 d.Hr.

Piatră memorială a cărei inscripție se desfășoară în bustrofedon și păstrează o gramatică apropiată de protonordică, importantă pentru datarea limbii numelor runice.

Ce este Vechiul Futhark

Vechiul Futhark este cel mai vechi alfabet runic cunoscut, folosit în Europa de limbă germanică de prin secolul al II-lea d.Hr. până în secolul al VIII-lea. S-au păstrat aproximativ 350 de inscripții, majoritatea foarte scurte: un nume propriu, marca unui meșter sau o formulă sumară pe o fibulă, un vârf de lance sau un pieptene. Își trage numele de la valorile fonetice ale primelor șase litere, exact așa cum cuvântul alfabet provine de la alfa și beta.

Scrierea a fost concepută de la început pentru a fi cioplită în materiale dure. Fiecare rună este alcătuită din linii drepte și aproape că nu se folosesc trăsături orizontale, deoarece o tăietură orizontală în lemn urmărește fibra și devine ilizibilă. Această constrângere a materialului a dictat forma colțuroasă a literelor.

Numele runelor sunt reconstrucții lingvistice

Acest fapt este esențial pentru înțelegerea științifică a runelor. Niciun izvor contemporan din epoca Vechiului Futhark nu menționează cum se numeau literele la acea vreme. Numele utilizate astăzi (fehu, uruz, þurisaz) sunt forme protogermanice reconstruite prin lingvistică comparată pe baza a trei poeme mult mai târzii: un poem englez vechi despre futhorcul de 29 de rune și două poeme scandinave medievale despre Futharkul Tânăr de 16 rune.

Unele reconstrucții sunt pe deplin sigure. Numele fehu este confirmat de engleza veche feoh, nordica veche fé și goticul faihu, care înseamnă toate vite sau avere cu o corespondență fonetică exactă. Altele rămân nesigure. Pentru runa perthro nu există o etimologie recunoscută în nicio limbă germanică; poemul englez vechi o asociază cu jocul și râsul în sală, ceea ce a fost interpretat ca un pahar de zaruri, o piesă de șah, un păr sau o vatră. Orice afirmație categorică despre înțelesul lui perthro este o simplă presupunere.

Cele trei ættir

Șirul se împarte în trei grupuri de câte opt rune, fiecare numit un ætt. Aceasta nu este o împărțire modernă: atât bracteata din Vadstena, cât și cea din Grumpan separă clar aceste grupuri prin puncte. Scopul inițial al împărțirii rămâne un subiect de cercetare. A servit drept sprijin mnemotehnic și a stat la baza runelor cifrate medievale islandeze, unde litera ascunsă era codificată prin două semne pentru numărul grupului și poziția literei.

Denumirile Ætt-ul lui Freyr, Ætt-ul lui Hagal și Ætt-ul lui Týr sunt convenții moderne practice după prima rună din fiecare grup. În manuscrisele medievale nu există asemenea nume.

Ghicirea ca strat contemporan

Nu există dovezi istorice că în epoca Vechiului Futhark runele erau extrase dintr-un săculeț pentru a da răspunsuri la întrebări personale de divinație. Istoricul roman Tacit a descris în anul 98 d.Hr. un obicei germanic de tragere la sorți cu bețișoare de lemn crestate, însă scrierea sa precede primele descoperiri runice cunoscute, numește semnele notae și nu menționează că ar fi fost litere ale unui alfabet.

Sistemul modern de divinație cu rune s-a conturat în secolul al XX-lea, în special după cartea lui Ralph Blum din 1982, The Book of Runes, care a introdus și runa albă și propria ordine a semnelor. Acest lucru nu le scade valoarea simbolică: interpretarea psihologică a cărților de tarot este tot o creație a secolului al XX-lea și funcționează remarcabil. Este necesară însă o distincție clară între faptele arheologice și practica oraculară modernă.

Poziție dreaptă, poziție inversată și cele nouă rune neinversabile

În interpretarea modernă, unei rune care cade cu capul în jos i se atribuie adesea o semnificație inversată. Nouă dintre cele douăzeci și patru de rune sunt însă simetrice vertical și nu au o formă inversată: Gebo, Hagalaz, Naudhiz, Isa, Jera, Eihwaz, Sowilo, Ingwaz și Dagaz. Paginile individuale menționează explicit această caracteristică, fără a inventa sensuri inversate artificiale.

Întrebări frecvente

Douăzeci și patru de rune într-o ordine stabilă confirmată de Piatra din Kylver din Gotland (cca. 400 d.Hr.). Sunt împărțite în trei grupuri de câte opt numite ættir.

Din același motiv pentru care cuvântul alfabet provine de la alfa și beta: numele este format din valorile fonetice ale primelor șase rune f-u-þ-a-r-k. Ordinea runică este complet diferită de cea latină.

Nu în mod direct. Niciun text din epocă nu a păstrat numele lor. Formele utilizate astăzi sunt reconstrucții protogermanice bazate pe poeme runice mai târzii.

Cele trei grupuri de câte opt caractere în care este împărțit șirul runic. Această împărțire tripartită este dovedită pe bracteata din Vadstena. Numele Freyr, Hagal și Týr sunt denumiri moderne ajutătoare.

Nu. La începutul epocii vikinge, Vechiul Futhark se transformase deja în Scandinavia în Futharkul Tânăr de 16 caractere. Vechiul Futhark a ieșit din uzul viu în jurul anului 800.

Nouă rune sunt simetrice de sus până jos: Gebo, Hagalaz, Naudhiz, Isa, Jera, Eihwaz, Sowilo, Ingwaz și Dagaz. Sunt interpretate în funcție de contextul general sau de runele învecinate.

Pentru perioada Vechiului Futhark nu există mărturii directe. Descrierea lui Tacit din anul 98 d.Hr. privește o perioadă anterioară și nu amintește litere. Sistemul oracular actual a apărut în secolul al XX-lea.

Ultimele două rune își schimbă locurile în diferite descoperiri. Piatra din Kylver se termină cu dagaz și apoi othala, în timp ce bracteata din Vadstena are othala înaintea lui dagaz. Ambele sunt autentice.

Futhorcul este continuarea sa directă. Datorită schimbărilor fonetice din engleza veche au fost adăugate rune noi (până la 29 și ulterior 33), iar runa ansuz s-a divizat în trei caractere.

Se poate realiza o transliterație fonetică, însă corespondența nu va fi exactă. În futhark lipsesc caractere pentru multe sunete moderne și există litere pentru sunete dispărute de mult.

Ultimele Postări

Descoperă înțelepciunea antică a cărților de tarot și deblochează misterele călătoriei tale spirituale. Blogul nostru este poarta ta de acces pentru a înțelege simbolismul bogat, semnificațiile și aplicațiile practice ale citirii tarotului.