Sowilo

Forma

Un zigzag de trăsături oblice, de regulă trei sau patru, uneori cinci. Este una dintre puținele rune lipsite complet de o tulpină verticală, alături de Kenaz și Jera.

Numărul de trăsături variază în mod real în întregul corpus și niciuna dintre variante nu reprezintă o eroare. Fiindcă nu există o tulpină care să o ancoreze, runa poate să se încline în oricare direcție fără a-și schimba identitatea: o rună Sowilo răsturnată în oglindă de la stânga la dreapta rămâne tot o Sowilo.

Ceea ce nu este această rună este un fulger. Această interpretare este modernă și provine aproape exclusiv din utilizarea ulterioară a formei drept emblemă.

Numele

Din protogermanicul sōwilō, soarele. În nordica veche sól, în engleza veche sigel, în gotică sauil, în latină sol. O etimologie sigură, înrudită în întreaga familie indoeuropeană.

O precizare este necesară, deoarece corectează o eroare foarte răspândită: în engleza veche, sigel înseamnă soare, în timp ce sigor înseamnă victorie. Sunt cuvinte diferite, cu rădăcini diferite. Runa poartă numele primului.

Scrierile oculte moderne, urmându-l pe Guido von List, au tratat această rună drept runa victoriei, iar această interpretare s-a răspândit pe scară largă fiindcă era convenabilă. Ea se sprijină pe confundarea a două cuvinte fără legătură din engleza veche. Interpretarea legată de soare este cea corectă și este singura susținută de toate cele trei poeme.

Soarele ca instrument

Niciunul dintre cele trei poeme nu privește soarele drept căldură, creștere sau glorie divină, așa cum presupun majoritatea comentariilor moderne.

Strofa în engleza veche este despre navigație și reprezintă unul dintre cele mai concrete pasaje din poem: soarele este întotdeauna o speranță pentru marinari, când se poartă peste scăldătoarea peștilor, până când armăsarul mării îi aduce la țărm. Fiecare element este practic: largul mării, lipsa reperelor terestre și un singur punct de sprijin sigur pe cer.

Strofa norvegiană numește soarele lumina ținuturilor, adăugând apoi al doilea vers creștin despre plecăciunea în fața sfintei judecăți.

Poemul islandez oferă trei kenning-uri, iar al treilea este cel mai pătrunzător lucru spus despre soare în oricare dintre poeme: ísa aldrtregi, durerea de o viață a gheții. Soarele este definit prin ceea ce distruge. Având în vedere că Sowilo încheie un ætt ce conține grindina și gheața, această interpretare capătă o greutate deosebită.

Astfel, soarele este aici un punct fix după care te călăuzești și forța care pune capăt înghețului. Nu alinare, ci orientare.

Încheierea asprului ætt

Sowilo este ultima rună din ætt-ul lui Hagal, iar cele opt semne pe care le desăvârșește sunt: grindina, nevoia, gheața, anul care se rotește, tisa, necunoscutul, protecția, soarele.

Citită ca o succesiune, a doua jumătate este răspunsul la prima: trei rune ale restriștei, apoi un ciclu care se întoarce, apoi rezistența îndărătnică, apoi ceva nedezvăluit, apoi o pavăză, iar la urmă lumina zilei.

Dacă această structură a fost concepută intenționat rămâne imposibil de știut, iar ordinea din futhark este fixă și neexplicată. Totuși, hotarele dintre ættir sunt atestate pe bracteatele din Vadstena și Grumpan, iar faptul că al doilea grup se încheie cu soarele după ce a început cu grindina oferă cel puțin o încheiere firească.

În inscripții

Ca literă pentru sunetul s, este frecventă în întregul corpus.

Este, de asemenea, una dintre runele cel mai des întâlnite în repetiții sau suprapuneri pe bracteate și amulete, un tipar împărtășit cu Algiz și Tiwaz. Ca întotdeauna, aceste succesiuni rămân nedescifrate și ar putea reprezenta magie alfabetică, numărare sau simple ornamente. Tiparul este real, dar interpretarea nu este stabilită istoric.

Soarele însuși este bine atestat în religia Epocii Nordice a Bronzului, cu mult înainte de apariția runelor. Carul solar de la Trundholm din Danemarca, datat în jurul anului 1400 î.Hr., înfățișează un cal care trage un disc aurit, iar mitologia nordică o păstrează pe Sól conducând soarele pe cer, urmărită de un lup. Această tradiție este autentică și precede runa cu mai bine de o mie de ani. Totuși, ea nu ne dezvăluie ce gândeau gravorii despre litera însăși.

În etalare

Sowilo face parte din numărul restrâns de rune care se interpretează direct favorabil, iar practicanții se bucură de obicei să o vadă.

Semnificația sa centrală este orientarea: ceva s-a limpezit, o direcție a devenit vizibilă, consultantul poate vedea unde se află. Într-o etalare plină de ambiguități, este runa care arată că există un punct de reper.

Interpretarea de succes decurge din aceasta și este legitimă, deși merită observat că derivă din sensul de navigație, nu dintr-o idee de victorie. Sowilo nu spune că ai învins, ci că poți zări țărmul.

Interpretarea legată de vitalitate reprezintă al treilea nivel: energie, sănătate, revenirea forțelor după o perioadă de epuizare. Așezată exact acolo unde se află, imediat după runele aspre, indică foarte des o recuperare concretă.

Iar kenning-ul islandez merită reținut: Sowilo pune capăt lucrurilor. Ea este durerea de o viață a gheții, iar într-o etalare marchează frecvent momentul în care o situație blocată încetează să mai fie înghețată, indiferent dacă cel ce întreabă este pregătit sau nu pentru aceasta.

De ce nu are semnificație inversată

Sowilo are simetrie rotațională la 180 de grade. Dacă o întorci, zigzagul se așază în aceeași configurație.

Este una dintre cele nouă rune neinversabile din Vechiul Futhark, alături de Gebo, Hagalaz, Naudhiz, Isa, Jera, Eihwaz, Ingwaz și Dagaz.

O atenționare specifică acestei rune: are simetrie rotațională, dar nu și simetrie în oglindă, astfel că o rună Sowilo poate fi gravată înclinată în oricare direcție. Pe un set fizic de rune, o piesă care pare „scrisă invers” nu este răsturnată, ci doar orientată în cealaltă direcție. Cei care interpretează o rună Sowilo în oglindă ca fiind inversată citesc o simplă variație meșteșugărească.

Utilizare modernă și deturnare

Această rună poartă cea mai faimoasă deturnare modernă dintre toate semnele din șir.

Dublată, forma lui Sowilo a devenit emblema organizației Schutzstaffel, SS-ul nazist, desenată în 1932 de Walter Heck. A ajuns la această utilizare prin sistemul armanic inventat în 1902 de Guido von List, care a numit runa Sig și a interpretat-o ca victorie, confundând termenul din engleza veche sigel cu sigor. Afișarea formei dublate rămâne ilegală în Germania și în alte câteva țări.

Runa în sine este o literă veche de două mii de ani pentru sunetul s, iar numele istoric înseamnă soare. Aproprierea este un eveniment al secolului al XX-lea, fără nicio continuitate cu Epoca Fierului. Ambele fapte sunt reale, iar oricine lucrează public cu runele trebuie să știe că această formă, atunci când este dublată, nu este percepută ca un alfabet.

Corespondențele menționate mai sus (ienupăr, foc, Sól și Baldr) provin din curentele de revigorare ale secolului al XX-lea, în special din lucrările lui Thorsson și Aswynn.

Alături de alte rune

Sowilo alături de Isa (ᛁ) transformă kenning-ul islandez în realitate: soarele împotriva gheții, o situație încremenită care ajunge la capăt.

Sowilo alături de Algiz (ᛉ) încheie ætt-ul reunind protecția și lumina zilei, fiind una dintre cele mai puternice combinații din șir.

Sowilo alături de Kenaz (ᚲ) trece de la torță la soare și indică de regulă că o claritate interioară devine vizibilă pentru toți.

Sowilo alături de Raidho (ᚱ) reprezintă strofa din engleza veche sintetizată în două rune: călătoria și reperul după care te orientezi.

Sowilo alături de Tiwaz (ᛏ) este combinația descrisă cel mai des în practica modernă drept victorie, fiind util de reținut că sensul de biruință provine de la Tiwaz, nu de la Sowilo.