Tiwaz

Forma și simbolismul

O tijă verticală cu două linii oblice care converg în vârf, formând conturul clar al unui vârf de săgeată sau de lance.

Această interpretare a formei este mult mai bine întemeiată decât majoritatea speculațiilor despre alte rune: Tiwaz are o legătură istorică documentată cu armele, iar silueta sa amintește fără îndoială de un vârf de armă de aruncat. Este, de asemenea, una dintre runele găsite cel mai des gravate în mod repetat, suprapuse pe aceeași tijă, în inscripții pe vârfuri de lance și echipamente de război.

Zeul și cel mai vechi strat al religiei germanice

Tīwaz este numele unui zeu și este mai vechi decât limba protogermanică însăși. Provine din rădăcina proto-indo-europeană dyēus (părintele ceresc), aceeași rădăcină din care s-au născut Zeus în greacă, Iuppiter în latină și Dyaus în sanscrită. Tiwaz este ramura germanică a acestei familii divine.

Acest fapt aruncă lumină asupra statutului său inițial. În sursele nordice vechi păstrate din secolul al XIII-lea, Týr este o figură secundară, iar Odin domnește ca zeu suprem. Cu toate acestea, etimologia arată că ierarhia a fost odată inversă: Týr se afla în fruntea panteonului, iar Odin i-a luat locul într-o epocă pe care nu o putem data cu exactitate.

Numele său a rămas în vocabularul uzual. În limba engleză, Tuesday (marți) este ziua lui Týr, un calc direct după latinescul dies Martis (ziua lui Marte), ceea ce demonstrează că romanii îl identificau cu zeul lor al războiului. Istoricul Tacit, scriind în anul 98 d. Hr., menționează Marte printre zeitățile germanice care primeau sacrificii umane.

Mâna în gura lupului

Ambele poeme runice scandinave îl numesc pe Týr ciung, iar poemul islandez adaugă ulfs leifar, rămășița lupului. Ambele presupun că cititorul cunoaște legenda.

Zeii trebuiau să-l lege pe lupul Fenrir, cel destinat să-l ucidă pe Odin la Ragnarök. Două lanțuri puternice au cedat. A treia legătură, Gleipnir, a fost făurită de pitici din șase lucruri imposibile și părea moale ca o panglică de mătase. Fenrir, bănuind o capcană, a fost de acord să fie legat numai dacă unul dintre zei își punea mâna în gura lui ca zălog de bună-credință.

Týr a făcut acest pas. Legătura a ținut, lupul nu s-a putut elibera și i-a retezat mâna dintr-o mușcătură. Izvoarele consemnează că toți zeii au râs, cu excepția lui Týr.

Această poveste conferă runei înțelesul său cel mai adânc. Detaliul decisiv este că jurământul a fost făcut prin înșelăciune, dar a fost plătit integral. Týr știa că panglica va ține. Și-a oferit mâna știind că o va pierde, căci fără această garanție legarea nu ar fi avut loc niciodată. Zeul jurămintelor este cel care a respectat o promisiune necinstită și a suportat prețul complet pentru ea.

Este o figură mult mai complexă și mai tragică decât un simplu «zeu al dreptății», motiv pentru care această rună nu este niciodată vestitoarea unei victorii ușoare.

Steaua călăuzitoare engleză

Poemul runic în engleza veche alege o cale complet diferită și nu menționează niciun zeu. Tir este un semn de încredere care păstrează credința față de nobili, își urmează mereu cursul deasupra negurilor nopții și nu dă greș niciodată.

Este descrierea unui corp ceresc, identificat de obicei cu Steaua Polară sau cu o constelație circumpolară. Dacă Anglia anglo-saxonă îl uitase pe vechiul zeu sau evita în mod deliberat numele păgân este aceeași dezbatere ca în cazul runei Ansuz transformată în gură. Conținutul strofei rămâne pe deplin armonizat cu esența runei: un reper fix, de încredere, folosit pentru orientare, care își ține cuvântul și nu trădează.

Cele două tradiții se întâlnesc în principiul statorniciei depline: una ajunge la ea printr-un zeu care a plătit cu sânge pentru cuvântul său, cealaltă printr-o stea care nu se abate niciodată de la drumul său.

Pe armele de luptă

Tiwaz este runa cu cele mai solide dovezi arheologice de utilizare rituală deliberată non-alfabetică, iar aceste mărturii sunt cât se poate de concrete.

Semnul apare în mod repetat, suprapus și multiplicat pe echipamente militare din întreaga arie a Futharkului Vechi: pe vârfuri de lance, accesorii de spadă și harnașamente. Poemul Sigrdrífumál din Edda poetică sfătuiește să fie gravate rune ale biruinței pe plăselele sabiei și să fie rostit numele lui Týr de două ori. Deși este o operă islandeză din secolul al XIII-lea și nu un manual din Epoca Fierului, ea descrie un obicei confirmat de arheologie.

Aceasta este cea mai clară consemnare a folosirii rituale a unei anumite rune din întregul corpus. Nu constituie o dovadă absolută, deoarece runele repetate puteau fi magie alfabetică sau podoabă, dar dintre cele douăzeci și patru de semne, Tiwaz are cel mai puternic fundament material.

În etalare: poziție dreaptă

Tiwaz este runa dreptății și cere mult mai mult decât lasă să se înțeleagă această denumire.

În poziție dreaptă arată că situația va fi judecată pe baza faptelor reale și că poziția consultantului este legitimă. Este un semn excelent în procese, litigii, decizii oficiale și orice demers supus unor reguli stricte. Pe plan personal cere acțiune conform principiilor, păstrarea unui cuvânt dat care a devenit împovărător și alegerea căii corecte în locul celei comode.

Ceea ce nu oferă este un triumf gratuit. Fiecare împlinire a acestei rune implică un cost. Dreptatea lui Týr a învins pentru că el a plătit pentru ea, iar Tiwaz într-o etalare marchează adesea punctul în care un deznodământ echitabil cere consultantului să renunțe la ceva valoros. Este runa acceptării pierderii necesare pentru a face posibilă rezolvarea.

Făgăduința victoriei este reală, dar strict condiționată: Tiwaz îl sprijină doar pe cel care are dreptatea de partea sa și este deosebit de nefavorabilă pentru cel aflat în culpă.

În etalare: poziție răsturnată

Tiwaz se poate răsturna, iar vârful de săgeată orientat în jos formează una dintre cele mai clare inversiuni din întregul șir de rune.

Răsturnată semnifică eșecul justiției: un verdict nedrept, o cauză pierdută, abuzul de autoritate sau un jurământ călcat în picioare. În chestiunile juridice este un semn cert de descurajare.

De asemenea, dezvăluie două slăbiciuni interioare. Lașitatea în sensul propriu de retragere a mâinii din gura lupului: momentul în care acțiunea dreaptă cere sacrificiu și omul dă înapoi. Și opusul său, sacrificiul zadarnic: plata unui preț uriaș pentru un principiu fals sau pentru o cauză nedemnă.

Fanatismul orb este a treia fațetă a răsturnării. Tiwaz inversată desemnează uneori o persoană atât de convinsă de propria dreptate încât a renunțat la orice judecată critică asupra sa.

Utilizări moderne și denaturări

Atribuirea stejarului, elementul aer și corespondențele ezoterice actuale provin din renașterea ocultă a secolului al XX-lea, în special din lucrările lui Thorsson și Aswynn. Asocierea cu zeul Týr nu este însă o invenție modernă, deoarece runa îi poartă numele din antichitate.

Asemenea runelor Sowilo, Algiz și Othala, acest semn a fost preluat la începutul secolului al XX-lea de mișcarea völkisch a lui Guido von List și utilizat ulterior în propaganda nazistă drept Tyr-Rune sau Kampf-Rune pe insignele unităților de instruire SA și SS, precum și pe monumentele Serviciului de Muncă al Reichului. Unele grupări de extremă dreaptă continuă să o folosească și astăzi.

Runa este la origine o literă pentru sunetul t, dedicată unui zeu a cărui cinstire precede limbile germanice. Deturnarea politică este un fenomen recent fără legătură cu acea istorie străveche. Oricine folosește acest simbol în public trebuie să cunoască ambele realități.

În combinație cu alte rune

Tiwaz împreună cu Sowilo (ᛊ) reprezintă perechea victoriei în practica modernă: de reținut că biruința izvorăște din Tiwaz, în timp ce Sowilo aduce limpezimea și îndrumarea.

Tiwaz alături de Raidho (ᚱ) unește legea și procedura, vestind reușita în demersuri oficiale unde respectarea pașilor este obligatorie.

Tiwaz cu Thurisaz (ᚦ) supune forța oarbă sub autoritatea legii, creând cea mai justificată formă de soluționare a conflictelor din tot futharkul.

Tiwaz cu Gebo (ᚷ) simbolizează legământul sacru: o obligație asumată de bunăvoie și obligatorie pentru ambele părți.

Tiwaz cu Naudhiz (ᚾ) sau Isa (ᛁ) indică o dreptate întârziată sau blocată; în dispute arată de regulă că piedica stă în procedurile formale și nu în judecata pe fond.