Uruz

Forma

O linie verticală cu o a doua trăsătură care coboară oblic din vârf, ajungând aproape de linia de bază. Unde brațele lui Fehu se ridică, umărul lui Uruz coboară.

Interpretarea obișnuită vede aici un bou privit din profil, cu capul plecat. Această lectură este plauzibilă, dar imposibil de dovedit. Ceea ce este sigur e că forma se numără printre cele mai stabile din șir și că supraviețuiește practic neschimbată în Futharkul Tânăr și în Futhorc.

Animalul

Ūruz este bourul, Bos primigenius: taurul sălbatic al pădurilor europene, care atingea până la 1,8 metri la greabăn și avea coarne curbate spre înainte de aproape un metru lungime. A fost strămoșul vitelor domestice, dar cu un temperament cu totul diferit.

Cezar îi descrie în Războiul Galic, exagerându-le dimensiunile și menționând că tinerii germani îi vânau ca probă de maturitate, iar coarnele erau ferecate în argint și folosite ca vase de băut la ospețe. Coarnele de la Gallehus, cea mai faimoasă inscripție a noastră din Vechiul Futhark, sunt din aur, nu din corn, dar tradiția coarnelor pentru băut din care fac parte este aceeași.

Ultimul bour cunoscut a murit în pădurea Jaktorów din Polonia în 1627. Runa a supraviețuit animalului cu patru secole, un detaliu demn de reținut: a doua literă a alfabetului germanic poartă numele a ceva ce niciun om în viață nu a văzut vreodată.

Trei poeme care nu vorbesc despre același lucru

Acesta este cel mai clar caz din întregul corpus în care numele unei rune a deviat atât de mult, încât poemele nu mai concordă asupra subiectului.

Strofa în engleza veche este lipsită de echivoc. Bourul este neînduplecat, are coarne uriașe, este o fiară foarte aprigă care luptă cu coarnele, un vestit stăpân al mlaștinilor și, în ultimul vers, curajos. Tonul este plin de admirație.

Strofa norvegiană nu are nicio legătură cu animalele. În norvegiana veche úr înseamnă zgură, reziduul care se desprinde din fierul de calitate slabă. Strofa islandeză a deviat într-o altă direcție: în islandeză úr este burniță, iar versul o numește plânsul norilor și dușmanul ciobanului, fiindcă o vară ploioasă strică fânul.

O singură rună, trei limbi, trei cuvinte fără legătură între ele. Oricine încearcă să construiască o semnificație unică și coerentă din toate cele trei strofe inventează o legătură inexistentă. Interpretarea legată de bour se sprijină pe engleza veche și pe reconstrucția protogermanică, ceea ce este suficient, dar acest lucru trebuie afirmat deschis, nu trecut sub tăcere.

În inscripții

Ca literă pentru sunetul u, este comună și obișnuită. Apare pe tot parcursul corpusului Vechiului Futhark în nume proprii, terminații gramaticale și sufixele de nominativ -az și -uz care fac protonorvegiana ușor de recunoscut.

Nu există niciun caz atestat în care Uruz să fi fost folosită de una singură ca amuletă pentru putere. Această idee este una modernă.

În etalare, poziție dreaptă

Uruz reprezintă forța fără stăpân. Dacă Fehu este bogăția ce poate fi numărată, Uruz este vitalitatea de sub ea: sănătatea fizică, rezistența, impulsul care pornește un lucru fără să ceară voie.

Se interpretează favorabil în întrebările legate de corp, de recuperarea vigorii după boală sau epuizare și de capacitatea brută a cuiva de a duce la capăt ceea ce își propune. Prin natura sa, este o energie neșlefuită. Uruz nu garantează că planul este bun, ci doar că există suficientă energie pentru a-l pune în mișcare.

O a doua fațetă, mai puțin evidentă, decurge din dispariția animalului. Bourul a fost vânat până la exterminare. Uruz indică uneori o forță care nu poate supraviețui dacă este îngrădită și organizată excesiv, ceea ce într-o etalare reflectă adesea o persoană sau un proiect îmblânzit până când devine ceva mai inofensiv și mai restrâns.

În etalare, poziție inversată

Uruz are o poziție inversată clar definită.

Răsturnată, semnalează o vitalitate absentă sau prost direcționată. În manifestarea sa pasivă indică epuizare, boală, un trup sau o voință sleită de puteri. În manifestarea excesivă, mai des întâlnită în practică, arată o forță transformată în intimidare, o putere exercitată doar pentru că există, nu pentru că ar fi necesară, sau o dispută câștigată pe nedrept prin simplă dominare.

Poate marca totodată o provocare ocolită. Poemul în engleza veche admiră bourul și pentru că tinerii îl vânau pentru a-și dovedi bărbăția, iar Uruz inversată indică adesea o încercare evitată sub pretextul că s-a ales calea împăcării.

Stratul ezoteric modern

Corespondențele de pe această pagină aparțin curentului de revigorare din secolul al XX-lea, în special lucrărilor lui Edred Thorsson și ale Freyei Aswynn din anii 1980. Nu există nicio sursă medievală care să atribuie runei Uruz un element, un arbore sau o zeitate.

Șirul runic Armanen, inventat de Guido von List, a așezat runa Ur pe poziția a doua și a interpretat-o ca fiind cauza primordială și eternitatea. Această lectură nu s-a bazat niciodată pe epigrafie, iar sistemul lui List a fost preluat ulterior de mișcarea Völkisch și de cercurile oculte ale celui de-al Treilea Reich. Cărțile moderne despre rune care descriu Uruz drept „origine primordială” repetă, de regulă, ideile lui List fără să știe.

În combinație cu alte rune

Uruz alături de Fehu (ᚠ) formează prima pereche a șirului citită împreună: vitele sălbatice și vitele domestice, forța brută și bunul agonisit. Împreună arată de obicei că resursele există, dar nu se află încă sub control.

Uruz alături de Thurisaz (ᚦ) dublează forța brută și înlătură aproape orice măsură de siguranță.

Uruz alături de Isa (ᛁ) sau Naudhiz (ᚾ) înseamnă putere reprimată, ceea ce în întrebările legate de sănătate indică adesea oboseală mai degrabă decât o boală.

Uruz alături de Sowilo (ᛊ) sau Tiwaz (ᛏ) oferă o direcție clară puterii, fiind una dintre cele mai favorabile combinații din întregul șir.

Uruz alături de Berkano (ᛒ) mută accentul de la puterea brută la creștere: aceeași vitalitate, dar canalizată într-un proces generator de viață.