RO (română)
Pe scurt
- Formă
- Două triunghiuri echilaterale întrepătrunse
- Nume arab
- Khatam Sulayman
- Nume ebraic
- Magen David
- În magie din
- Antichitatea târzie; Testamentul lui Solomon, sec. I d.Hr.
- Emblemă comunitară din
- Praga, secolul al XIV-lea, și ulterior
- Desenat și ca
- O stea cu cinci colțuri sub aceeași denumire
Semnul și legenda
Două triunghiuri echilaterale suprapuse la șaizeci de grade, formând o stea cu șase colțuri și un hexagon în mijloc. Uneori este trasată dintr-o singură linie continuă, alteori sub forma a două figuri distincte, adesea purtând litere sacre sau nume divine înscrise în cele șase vârfuri și în centru.
Legenda din spatele simbolului nu aparține canonului biblic. Apocriful Testamentul lui Solomon, al cărui miez este datat în primele secole ale erei noastre, descrie un inel sigilar dăruit lui Solomon și gravat cu numele inefabil al lui Dumnezeu. Cu ajutorul său, regele supunea demonii, printre care și pe căpetenia lor Asmodeus, silindu-i să muncească la înălțarea Templului. Tradiția islamică relatează aceeași istorie privitoare la djini, stăpânirea lui Solomon asupra lor fiind o premisă coranică clară, iar nu o simplă creație folclorică. Figura gravată pe acel inel este sigiliul însuși. În manuscrisele magice legenda se leagă când de o stea cu cinci colțuri, când de una cu șase colțuri, ambele fiind numite Sigiliul lui Solomon.
În magia islamică și iudaică
În magia islamică, khatam Sulayman este unul dintre cele mai răspândite semne de protecție. Se întâlnește pe amulete, vase tămăduitoare, monede, stindarde, decorațiuni de moschei și diagrame din manuscrise din Maroc până în Indonezia, adeseori alături de seria cunoscută drept cele șapte peceți.
Utilizarea magică iudaică s-a dezvoltat în paralel. Hexagrama apare pe amulete, în Sefer Raziel și scrierile înrudite, pe vase ocrotitoare și pergamente, precum și în bogatele izvoare păstrate în Geniza din Cairo. Ea servea de regulă drept recipient pentru numele divine, iar nu ca o forță de sine stătătoare. Atitudinea rabinică față de amulete a fost adesea împărțită, astfel că destinul magic al semnului a cunoscut o conviețuire nu lipsită de tensiuni cu teologia oficială.
Descoperirile arheologice timpurii nu atestă o semnificație comunitară evreiască originară. O hexagramă apare pe un sigiliu din Sidon din secolul al VII-lea î.Hr. și în sinagoga din Capernaum din secolul al III-lea d.Hr., însă la Capernaum se află alături de svastici și alte ornamente geometrice cu rol decorativ sau apotropaic general.
Trecerea la statutul de emblemă colectivă
Asocierea hexagramei cu identitatea evreiască este mult mai târzie decât se presupune îndeobște. Cei cincizeci de ani de cercetare pe care Gershom Scholem i-a dedicat acestei teme ne îngăduie să o afirmăm cu deplină temeinicie.
Punctul de cotitură a survenit în secolul al XIV-lea, când împăratul Carol al IV-lea le-a acordat evreilor din Praga dreptul de a purta propriul steag comunitar, pe care a fost așezată hexagrama. Din Praga, motivul s-a răspândit prin tipografii și cimitire în Europa Centrală și de Răsărit. În secolul al XIX-lea a fost adoptat pe scară largă ca pandant al crucii creștine, a fost asumat de Primul Congres Sionist de la Basel în 1897 și a ajuns pe drapelul statului Israel în 1948.
Argumentul lui Scholem privind alegerea făcută rămâne memorabil: hexagrama a învins tocmai pentru că nu purta o încărcătură teologică apăsătoare. Spre deosebire de menora, era aproape un semn neutru, iar un semn neutru putea uni o mișcare modernă.
Această evoluție este esențială pentru modul în care forma este privită astăzi. O hexagramă pe o amuletă marocană din secolul al XVIII-lea este o figură magică lipsită de conotații naționale. Aceeași siluetă pe un lănțișor astăzi constituie aproape întotdeauna o mărturie de identitate. Enciclopedia noastră separă clar aceste două registre.
De ce triunghiuri
Cea mai răspândită interpretare, apărută într-o epocă mai târzie, vede triunghiul orientat în sus ca foc și pe cel orientat în jos ca apă, ori spiritul și materia îmbinate în armonie. Această schemă aparține Renașterii europene și a fost aplicată hexagramei abia ulterior.
Magia din epocile vechi era mai puțin preocupată de simbolismul abstract al triunghiurilor și urmărea utilitatea lor practică: figura creează șapte compartimente distincte, șase colțuri și un centru, destinate să adăpostească nume sacre. Multe dintre amuletele păstrate folosesc steaua ca o simplă grilă de scriere, ceea ce dezvăluie intenția meșteșugărească a creatorilor lor.
Cum se confecționează și se folosește sigiliul
În ambele tradiții, desenul slujea mai degrabă drept cadru pentru textul sacru decât ca imagine de sine stătătoare.
- Desenați cele două triunghiuri, fie dintr-o singură linie neîntreruptă, fie în două etape distincte; manuscrisele menționează ambele procedee.
- Înscrieți numele divine, literele sau versetele coranice în cele șase colțuri și în hexagonul din mijloc.
- Gravați-l pe argint pentru un inel sau medalion, ori scrieți-l pe pergament pentru a fi pliat și așezat într-o casetă.
- În practica islamică este adesea asociat cu cele șapte peceți, o succesiune consacrată de semne folosită ca formulă unitară.
- Așezați-l deasupra ușii, pe prima pagină a unui manuscris sau pe fundul unui vas cu inscripții dispuse în spirală.
Dacă doriți semnul magic istoric și nu emblema contemporană, modelele documentate sunt amuletele islamice și kame'ot evreiești pe pergament, iar nu bijuteriile de astăzi.
Corespondențe ale Sigiliului lui Solomon
Semne și materiale care împărtășesc aceeași tradiție.
- Pentagramă Amuletă Numită și ea Sigiliul lui Solomon în aceeași legendă și folosită adesea în mod alternativ în cărțile de magie.
- Protecție și apărare Scop Menirea sa magică este predominant defensivă: împotriva djinilor, demonilor, bolilor și deochiului.
- Argint Material Metalul tradițional pentru gravarea sigiliului în practicile de protecție islamice și iudaice.
- Hamsa Amuletă Frecvent gravat în palma unei hamsa, în special în orfevrăria de argint din Africa de Nord.
Întrebări pentru reflecție
- Aceeași formă a fost un semn magic într-un secol și a devenit drapel național în altul. În ce măsură sensul inițial supraviețuiește unei astfel de prefaceri?
- Cele mai multe mărturii păstrate foloseau steaua ca grilă pentru înscrierea numelor. Ce ne spune acest lucru despre originea reală atribuită puterii?
- Două mari tradiții au folosit din plin acest semn, în ciuda reținerilor teologice față de amulete. Cum reușesc practicile populare să dăinuiască dincolo de canoane?
Întrebări frecvente
Ultimele Postări
Descoperă înțelepciunea antică a cărților de tarot și deblochează misterele călătoriei tale spirituale. Blogul nostru este poarta ta de acces pentru a înțelege simbolismul bogat, semnificațiile și aplicațiile practice ale citirii tarotului.
