Talismane · Împotriva deochiului

Cornicello

Cunoscut și ca: Cornetto, corno, cornul italian

Un corn roșu răsucit purtat acolo unde s-ar așeza o privire vrăjmașă, pornind de la ideea că ochiului trebuie să i se ofere o altă țintă.

Pe scurt

Origine
Napoli și sudul Italiei
Formă
Un corn răsucit și îngustat spre vârf
Material tradițional
Coral roșu
Culoare
Roșu
Strămoș
Fascinumul roman
Regulă
Tradițional primit în dar, nu cumpărat pentru sine

Ce reprezintă cornicello

Un corn zvelt, răsucit pe lungime și îngustat spre vârf, purtat la gât, prins de un breloc de chei sau agățat de oglinda retrovizoare. Tradițional roșu, lucrat inițial din coral, astăzi este realizat cel mai adesea din plastic ori metal suflat cu aur și se vinde pe fiecare stradă din Napoli.

În limba italiană i se spune corno sau cornetto, cornicello fiind forma diminutivală. Este îndreptat împotriva malocchio-ului, deochiul sau privirea rea, care în accepțiunea din sudul Italiei desemnează mai degrabă o invidie necugetată decât un blestem premeditat. Vecinul care admiră copilul cu prea mult entuziasm reprezintă adevărata primejdie, iar cornul este ceea ce anini pe prunc pentru a-l ocroti.

De unde provine

Strămoșul direct este fascinumul roman, un falus înaripat purtat ca pandantiv, legat de osiile carelor, turnat sub formă de clopoțel la uși și încastrat în pavajul străzilor. Practica romană de apărare împotriva deochiului funcționa pe același principiu pe care îl aplică și cornul de astăzi: întâmpină privirea cu ceva asupra căruia aceasta nu poate stărui cuviincios. Pliniu analizează pe larg puterea privirii vrăjmașe, iar fascinumul era un obiect atât de comun încât se dăruia în mod firesc copiilor.

Termenul grecesc pentru forța din spatele acestei credințe este phthonos, invidia, iar baskania desemnează fapta de a o arunca asupra cuiva. Acest vocabular este esențial, fiindcă arată limpede de ce se apără de fapt sudul Italiei: nu de vrăjile unei vrăjitoare, ci de invidia vecinului, care este o problemă socială înainte de a fi una supranaturală.

Coralul intră în această istorie din adâncurile Mediteranei și din scrierile lui Ovidiu, care povestește cum coralul roșu s-a născut din sângele Meduzei pietrificat în apa mării. O ramură roșie, dură, scoasă din adâncuri și legată de mitul unui monstru apotropaic a devenit materia firească pentru ocrotirea copiilor: pictura renascentistă italiană este plină de prunci care poartă tocmai o asemenea crenguță la gât.

Cornul și gestul mâinii

Cornicello este adesea confundat cu mano cornuta, gestul mâinii cu arătătorul și degetul mic întinse, precum și cu mano fico, pumnul cu degetul mare strecurat între arătător și mijlociu. Toate trei aparțin aceluiași repertoriu de apărare și toate trei se regăsesc sub formă de pandantive turnate.

Gesturile poartă însă o încărcătură jignitoare pe care obiectul nu o are. Mâna cornută îndreptată spre un om este o acuzație la fel de mult pe cât este o apărare, iar în anumite împrejurări devine o obscenitate. Cornul purtat pe un lănțișor rămâne neutru. Din acest motiv pandantivul a călătorit în America alături de emigranții italieni, devenind acolo un simbol general al norocului, în timp ce gesturile au rămas locale și și-au păstrat asprimea jignitoare.

Regulile păstrate de tradiție

Obiceiul din sudul Italiei este deosebit de amănunțit în privința acestui talisman, iar regulile sunt respectate și astăzi. Trebuie să fie primit în dar, nu cumpărat pentru sine. Trebuie să fie roșu. Trebuie să fie întreg, întrucât un corn ciobit sau rupt și-a pierdut puterea. Unele familii țin ca el să fie sfințit, iar altele consideră că un corn atins de o mână străină trebuie numaidecât înlocuit.

Rigoarea cu care se respectă aceste cerințe diferă de la o casă la alta, iar mare parte din comerțul din Napoli prosperă tocmai pentru ca vizitatorii să își poată cumpăra singuri un exemplar. Merită totuși să cunoști aceste rânduieli, fiindcă ele dezvăluie adevăratul rost al obiectului. O amuletă pe care nu ți-o poți cumpăra singur este o amuletă care mărturisește grija pe care altcineva o poartă pentru tine.

Cum se alege și cum se poartă cornicello

Materia și gestul dăruirii cântăresc mai mult în această tradiție decât mărimea sau montura.

  1. Alege culoarea roșie. Coralul este materialul tradițional; cornurile din aur și argint sunt răspândite, dar sunt privite în primul rând ca bijuterii.
  2. Primește-l în dar la o naștere, la un botez, la o plecare la drum sau la începerea unui nou loc de muncă.
  3. Poartă-l la gât ori anină-l de oglinda retrovizoare, de inelul de chei sau deasupra ușii prăvăliei.
  4. Păstrează-l nevătămat. Un corn ciobit sau crăpat este socotit consumat și se înlocuiește în loc să fie dres.
  5. Alătură-l cu mâna cornută sau mâna smochină dacă dorești ansamblul protector complet din sudul Italiei.

Adevăratul Corallium rubrum este o specie ocrotită și scumpă, iar mare parte din coralul roșu vândut ieftin este coral-bambus vopsit sau rășină. Dacă materia tradițională contează pentru tine, cumpără de la un bijutier capabil să numească specia exactă.

Întrebări pentru reflecție

  • Cornul funcționează prin faptul că privirea nu se poate opri cuviincios asupra lui. Unde altundeva se mai întâlnește această strategie în felul în care oamenii se apără?
  • O amuletă care trebuie primită în dar și nu cumpărată poartă cu sine gândul dăruitorului. O face acest lucru mai puternică sau doar mai greu de dobândit?
  • Gestul este jignitor, pe când pandantivul nu este. Ce s-a schimbat atunci când același semn a devenit un obiect material?

Întrebări frecvente

Ultimele Postări

Descoperă înțelepciunea antică a cărților de tarot și deblochează misterele călătoriei tale spirituale. Blogul nostru este poarta ta de acces pentru a înțelege simbolismul bogat, semnificațiile și aplicațiile practice ale citirii tarotului.