Futhark Nou
Íss este gheața, iar poemul norvegian îi dă două versuri: gheața o numim punte lată; orbul trebuie condus de mână. Într-o țară de fiorduri, înghețul era felul în care se mutau poverile grele, așa că puntea este reală. Al doilea vers este avertismentul, fiindcă nimeni nu poate judeca grosimea gheții privind doar suprafața. Săptămâna aceasta, ceva ce de obicei este închis ți s-ar putea deschide, un drum sau un aranjament care înainte era de netrecut. Traversează-l împreună cu cineva care cunoaște bine acea apă. Strofa islandeză numește gheața acoperișul valului, o pojghiță peste ceva care încă se mișcă. Orice a încremenit săptămâna aceasta nu s-a oprit și dedesubt. Nimic nu se pierde câtă vreme gheața ține, așa că nu este nevoie să te grăbești, ci doar să treci dincolo cu o călăuză.