ᛚ

Lǫgr

apă, mare, lichid

O forță în mișcare ce își urmează propria cădere naturală

Sound
l /l/
Poziție
15
Group
Ætt-ul lui Týr
Descended from
Futharkul Vechi Laguz (*laguz)
Unicode
U+16DA
Timp
Deja în mișcare; nu se supune unui program arbitrar stabilit de om
Da / Nu
Da, dacă ești capabil să te lași purtat de curent

Dreaptă

  • apă
  • curgere
  • forță cinetică
  • mare
  • element purtător
  • adâncime
  • instinct
  • curent de adâncime

In the rune poems

Lǫgr er, fællr ór fjalle foss; en gull ero nosser.

Apa este ceea ce cade de pe munte ca o cascadă; dar podoabele de aur sunt scumpe.

Poemul Runic Norvegian · Lǫgr
Lögr er vellanda vatn ok viðr ketill ok glömmungr grund. lacus lofðungr.

Apa este un izvor clocotitor, un cazan larg și ținutul peștilor. Lac; prinț.

Poemul Runic Islandez · Lögr

Across the scripts

ᛚ

Laguz

Futharkul Vechi

Runa strămoș. Strofa sa în engleza veche istorisește despre un om de uscat pe o corabie legănată de valuri și se încheie cu armăsarul mării ce refuză zăbala.

ᛚ

Lǫgr

Futharkul Tânăr

Neschimbată ca formă și nume; una dintre puținele rune fără variantă cu ramură scurtă, întrucât semnul său era deja de o simplitate absolută.

ᛚ

Lagu

Futhorcul Anglo-Saxon

Neschimbat. În engleza veche lagu înseamnă mare sau potop și s-a păstrat în toponime și compuși poetici.

Apa specifică fiecărui ținut

Cele trei tradiții ale poemelor runice înfățișează trei ape complet diferite, iar fiecare poem oglindește apa pe care acel ținut o avea cu adevărat în peisajul său natural.

Anglia a scris despre marea deschisă din perspectiva unui om stăpânit de teama adâncurilor: oceanul pare nesfârșit, corabia se clatină primejdios, valurile îngrozesc, iar calul mării refuză să asculte de hățuri.

Norvegia a scris despre cascada de munte. Lǫgr er, fællr ór fjalle foss: apa este ceea ce se prăvălește de pe munte ca un foss, un torent vijelios. Apa norvegiană cade vertical pe pereții fiordurilor, iar cuvântul trăiește în sute de toponime și în termenul norvegian modern foss (cascadă).

Islanda a consemnat ceva ce nicio altă țară europeană nu deținea. Vellanda vatn, apă clocotită. Viðr ketill, un cazan larg. Și abia după aceea glömmungr grund, ținutul peștilor, pentru a desemna marea.

Fenomenele geotermale ale Islandei nu sunt o metaforă artistică, ci însăși natura insulei. Cuvântul gheizer provine din verbul islandez geysa (a țâșni cu putere). Când a înșiruit formele apei, poetul islandez a așezat izvoarele fierbinți înaintea oceanului.

Aurul de pe fundul apei

Al doilea vers norvegian este en gull ero nosser (dar podoabele de aur sunt scumpe), îndeplinind rolul tradițional de rimă (fosse cu nosser).

Tradiția mitologică leagă adesea acest vers de piticul Andvari, care trăia sub chip de știucă sub cascadă și al cărui aur răpit de Loki a adus blestemul asupra întregii saga a Völsungilor: l-a ucis pe Hreiðmarr, i-a învrăjbit pe Fáfnir și Reginn și i-a nimicit în cele din urmă pe Sigurðr și pe burgunzi.

O cascadă cu aur ascuns pe fund este o imagine celebră în această literatură, astfel că asocierea este întru totul firească. Este, în același timp, genul de legătură pe care comentatorii ulteriori au clădit-o în jurul unui vers impus de rimă.

Poemul norvegian face acest lucru în mod repetat (Reginn la Reið, Fróði la Ár, Loki la Bjarkan), astfel că trimiterea la Völsungi se potrivește perfect cu stilul operei.

În etalare

Lǫgr întruchipează o forță care este deja în mișcare și își urmează propria cădere naturală.

Tradiția nordică îi conferă acestei rune mult mai multă energie cinetică decât versiunea engleză. Strofa engleză vorbește despre frica pe marea deschisă; cea norvegiană despre cascada ce se prăbușește din munți; cea islandeză despre apa clocotită ce izbucnește din pământ. Toate trei vorbesc despre o apă de neoprit, însă privirea scandinavă vede dinamismul mișcării, nu spaima.

Într-o etalare, Lǫgr nu înseamnă că te scufunzi neputincios, ci indică faptul că situația are un avânt și o direcție proprie. Ea semnalează un curent care îl va purta pe consultant dacă se lasă dus de el, dar care îl va răni dacă încearcă să i se împotrivească de-a curmezișul.

Interpretările moderne care leagă această rună de intuiție și de subconștient au apărut în secolul al XX-lea prin psihologia lui Jung și ocultismul contemporan. Ele sunt o dezvoltare firească a imaginii adâncurilor ascunse, dar nu figurează în poemele străvechi.

Senzația de adâncime poate fi dedusă pe bună dreptate din kenning-ul glömmungr grund, ținutul peștilor: sub suprafața apei există o întreagă lume autonomă ce trăiește după propriile legi.

Ca literă

O singură tijă verticală cu o scurtă ramură oblică în partea de sus; una dintre puținele rune fără o formă distinctă cu ramură scurtă, deoarece semnul său era deja de o simplitate maximă.

Runa a dat numele scrierii secrete medievale lǫgrúnar, care codifica o literă prin numărul ætt-ului și poziția sa cu ajutorul unor crestături pe tijă. Ca și în cazul runelor de gheață sau de grindină, sistemul se baza pe cunoașterea generală a împărțirii alfabetului în trei ætt-uri.

Questions to sit with

  • Ce anume a căpătat deja avânt în această situație, lucru pe care încerci în zadar să îl oprești?
  • Stai de-a curmezișul curentului sau te miști în aceeași direcție cu el?
  • Sub suprafața acestor evenimente există o întreagă lume ce își trăiește propria viață. Ce se ascunde acolo?

Întrebări frecvente

Apa în forma concretă pe care poetul a trăit-o în mediul său. Norvegia descrie o cascadă ce se prăbușește de pe munte; Islanda descrie apa clocotită, un cazan uriaș și sălașul peștilor. În nordica veche, lǫgr cuprinde apa, lichidul și marea. În etalare, indică o forță în mișcare ce își urmează propria cădere.

Pentru că Islanda este un ținut vulcanic cu gheizere, iar poetul descria mediul său real. Cuvântul gheizer provine din islandezul geysa (a țâșni). Când a înșiruit manifestările apei, autorul islandez a așezat izvoarele fierbinți înaintea oceanului.

Din considerente de rimă între fosse și nosser. Mitologic se leagă de piticul Andvari transformat în știucă sub cascadă, al cărui aur furat a adus blestemul asupra neamului Völsungilor. Imaginea unei cascade cu aur pe fund este un motiv clasic în literatura nordică.

Această perspectivă s-a conturat în secolul XX sub influența psihologiei analitice a lui Jung și a esoterismului modern. Deși este o metaforă sugestivă pentru adâncurile ascunse, poemele runice originale s-au concentrat pe cascade, gheizere și marea furtunoasă.

Deoarece forma sa inițială era deja extrem de simplă: o linie verticală cu o mică linie oblică în vârf. Stilul cu ramură scurtă a fost conceput pentru a ușura cioplirea în lemn, iar la acest semn nu existau linii de prisos ce puteau fi eliminate. Fé, Úr, Þurs, Reið, Kaun și Íss au rămas neschimbate din același motiv.

Ultimele Postări

Descoperă înțelepciunea antică a cărților de tarot și deblochează misterele călătoriei tale spirituale. Blogul nostru este poarta ta de acces pentru a înțelege simbolismul bogat, semnificațiile și aplicațiile practice ale citirii tarotului.