Saju, Tuổi și Nine Star Ki

Un singur calendar, trei culturi

Sistemul coreean Saju, zodiacul vietnamez Tuổi și cel japonez Nine Star Ki funcționează toate pe același mecanism chinez: zece Trunchiuri Cerești, douăsprezece Ramuri Pământești, ciclul de șaizeci de ani format prin perechile lor, yin și yang, și cele Cinci Faze de Lemn, Foc, Pământ, Metal și Apă. Aritmetica este identică în toate cele trei țări, dar fiecare a folosit-o cu un alt scop. Coreea a mapat harta pe o gospodărie confucianistă. Vietnamul a modificat două dintre animale și a pus sistemul să lucreze la luarea deciziei privind momentul construirii unei case. Japonia a tăiat cele opt caractere la doar două numere și le-a îndreptat spre busolă. Această pagină urmărește fiecare variantă, după o scurtă privire la baza chinezească moștenită de toate cele trei.

Fundamentul chinezesc

Trunchiurile și ramurile sunt mai vechi decât astrologia. Prezicătorii dinastiei Shang deja etichetau zilele cu ajutorul lor, pe oase oraculare, cu vreo 3.300 de ani în urmă. Yijing al dinastiei Zhou a adăugat ideea că totul se află într-o schimbare constantă, iar în perioada Statelor Combatante filosofului Zou Yan îi este atribuită expunerea celor Cinci Faze și a celor două cicluri care le leagă: generarea, unde Lemnul hrănește Focul și Focul face Pământul, și controlul, unde Apa stinge Focul și Metalul taie Lemnul.

Citirea destinului cuiva folosind calendarul a venit mai târziu. Oficialul Tang Li Xuzhong (c. 761–813) a folosit trei stâlpi, anul, luna și ziua nașterii, și i-a citit mai mult prin intermediul anului și al unui set de stele-spirit. Schimbarea decisivă îi este atribuită lui Xu Ziping, în timpul perioadei Song. Metoda sa a adăugat ora ca pe un al patrulea stâlp, dând patru stâlpi de câte două caractere fiecare, și a făcut din trunchiul zilei de naștere, Maestrul Zilei, centrul întregii citiri. Xu Dasheng a așternut metoda pe foaie, în lucrarea Yuanhai Ziping, din secolul al XIII-lea, iar opera Sanming Tonghui a lui Wan Minying din 1578 a adunat-o într-o enciclopedie.

Saju: cei patru stâlpi ai Coreei

Saju (사주, 四柱) înseamnă patru stâlpi. Metoda Ziping a câștigat o poziție oficială în Coreea în timpul dinastiei Joseon, când calculul destinului a devenit unul dintre domeniile de specialitate examinate pentru posturile de la Biroul Regal de Astronomie, textele Ziping numărându-se printre cărțile prestabilite. Până la a doua jumătate a secolului al XV-lea, citirea unei hărți natale reprezenta o calificare de stat.

O hartă Saju este trasată plecând de la anul, luna, ziua și ora nașterii. Luna se calculează cu ajutorul celor 24 de termeni solari (jeolgi), deci o hartă se schimbă la o graniță solară și nu la lună nouă. Fiecare stâlp conține un Trunchi Ceresc deasupra, adică partea activă și vizibilă, și o Ramură Pământească dedesubt, adică partea ascunsă și circumstanțele. Cele opt caractere formează împreună Saju Palja (사주팔자), iar în coreeana de zi cu zi, palja a ajuns să semnifice soarta cuiva în viață.

Cele zece trunchiuri poartă schițele caracterelor cu care se întâlnește un începător prima dată. Gap (甲) este Lemnul Yang, un copac înalt: drept, în creștere și înclinat să conducă. Eul (乙) este Lemnul Yin, o viță-de-vie sau o iarbă care se îndoaie și supraviețuiește. Byeong (丙), Foc Yang, este soarele și vrea să fie văzut; Jeong (丁), Foc Yin, este o lumânare sau o forjă, cald și concentrat. Mu (戊) este un munte, de încredere și câteodată de neclintit, și Gi (己) este un sol de grădină, practic și acomodant. Gyeong (庚) reprezintă minereul brut sau un topor, decisiv și dur; Sin (辛) reprezintă o bijuterie șlefuită sau o lamă, precis și exigent. Im (壬) este oceanul, larg și greu de reținut, și Gye (癸) este ploaia sau ceața, liniștit, sensibil și prezent peste tot.

Puterea și structura de citire

Prima întrebare a oricărei citiri este dacă Maestrul Zilei este puternic (singang) sau slab (sinyak): dacă celelalte șapte caractere îl susțin sau îl vlăguiesc. Două școli răspund diferit la următoarea întrebare. Școala Eokbu echilibrează puterea, prescriind elementele ce ar aduce la mijloc un Maestru al Zilei supraîncărcat sau înfometat. Școala Gyeokguk caută structura hărții, modelul setat în mod esențial de stâlpul lunii, și citește viața cu ajutorul respectivului model.

Ambele descriu celelalte caractere prin Cei Zece Zei (Sipseong), numiți datorită relației lor cu Maestrul Zilei. Bigeop sunt același element: Bigyeon este un semen de aceeași polaritate, Geopjae un rival de polaritate opusă care te împinge să te dezvolți. Siksang este elementul produs de Maestrul Zilei, adică expresie, talent și, pentru femeile din textele clasice, copii. Jaeseong este elementul pe care îl controlează acesta, adică banii: Jeongjae reprezintă un venit fix și salarial, Pyeonjae capital speculativ sau antreprenorial. Gwanseong este elementul care controlează Maestrul Zilei, adică patroni, instituții și disciplină. Inseong este elementul care îl hrănește, adică mame, profesori, studiu și protecție.

Sistemul palatelor

Ceea ce deosebește practica coreeană este fermitatea cu care citește cei patru stâlpi ca pe o familie. Harta se desfășoară dinspre partea publică și moștenită, înspre partea privată și dobândită prin propriile puteri.

• Stâlpul anului, Palatul Strămoșilor. Bunicii, moștenirea familiei și circumstanțele în care se naște o persoană. În schema obișnuită acoperă cam vârstele 0 - 15 ani.
• Stâlpul lunii, Palatul Părinților. Educația și, pentru cei mai mulți dintre cei ce o citesc, cariera: mediul de lucru și atitudinea față de autoritate. Vârstele 16 - 30 ani. O problemă apărută aici tinde să se arate sub formă de instabilitate profesională.
• Stâlpul zilei, Palatul Soțului/Soției. Trunchiul este Maestrul Zilei (ilgan), adică sinele. Ramura de sub el este soțul/soția, așa că partenerul stă în cea mai intimă poziție a hărții. Vârstele 31 - 45 ani.
• Stâlpul orei, Palatul Copiilor. Copiii, subordonații, moștenirea și ambițiile pe care o persoană nu le rostește cu voce tare. De la vârsta de 46 de ani încolo.

Atunci când nu se cunoaște ora nașterii, o citire în trei stâlpi încă acoperă caracterul și cariera, dar devine oarbă la partea din urmă a vieții și la motivațiile ascunse păstrate în stâlpul orei.

Ciocnirile, compatibilitatea și ciclurile norocului

Ramurile care se află opuse una alteia pe cercul format din douăsprezece părți, se ciocnesc (chung, 충). Ja-O, Șobolanul împotriva Calului, pune Apa pură împotriva Focului pur, și este citită ca un semn de răsturnări subite de situație. Semnificația acesteia depinde de palatul pe care îl lovește: în stâlpul zilei reprezintă o căsnicie când fierbinte, când rece, și în stâlpul lunii o răsturnare la locul de muncă.

Din punct de vedere istoric, Saju era consultat la momente de cotitură. Gunghap, compatibilitatea maritală, compara hărțile viitorilor miri, căutând elemente ce se generează unul pe altul, și evitându-le pe cele în care unul îl distruge pe celălalt. Fiecare An Nou aducea o citire sinnyeon unse, în raport cu ciclul persoanei de noroc pe zece ani (daeun), și oamenii se foloseau de amândouă pentru a planifica obținerea unui nou loc de muncă sau achiziția unei proprietăți.

Saju în Coreea astăzi

Începând cu anii 2010, sistemul Saju s-a bucurat de o resuscitare uriașă în rândul milenialilor coreeni și ai Generației Z. Citirile se vând în cafenele cu preziceri, la chioșcurile de pe stradă, și prin aplicații bazate pe AI care trasează o hartă în câteva secunde. Comentatorii fac o legătură între această popularitate, piața dură a muncii și presiunea de a duce o god-saeng, o viață perfect productivă. În cazul în care consultarea unui terapeut mai aduce încă stigmate, o citire a hărții natale oferă o explicație privată, cu mize reduse. O perioadă grea devine un dezechilibru temporar al elementelor înăuntrul unui ciclu de zece ani, ceea ce oferă oamenilor un sentiment că dificultatea are o formă și un final. Acest sentiment de alinare este real, și funcționează cel mai bine în paralel cu sprijinul profesional pentru oricine are nevoie de el, și niciodată ca un substitut al acestuia.

Tuổi: zodiacul vietnamez

În vietnameză, tuổi înseamnă atât vârsta cuiva cât și animalul din anul său de naștere, iar zodiacul vietnamez păstrează cadrul complet al trunchiurilor și ramurilor chinezești. Doar că el schimbă simbolurile. Cele douăsprezece animale decurg astfel: Șobolan (Tý), Bivol de apă (Sửu), Tigru (Dần), Pisică (Mão), Dragon (Thìn), Șarpe (Tỵ), Cal (Ngọ), Capră (Mùi), Maimuță (Thân), Cocoș (Dậu), Câine (Tuất) și Porc (Hợi).

Pisica reprezintă celebra deosebire. A patra ramură, 卯, este mǎo în mandarină și Mão, sau Mẹo în forma sa veche, în sino-vietnameză, care sună aproape la fel ca mèo, pisică. Explicația cea mai puternică este că tradiția orală a urmat sunetul. Ecologia a ajutat modificarea să se mențină: într-o țară a orezului umed, șobolanii reprezintă o amenințare pentru rezerva de cereale, iar o pisică face mult mai mult decât un iepure. Folclorul a ajustat povestea Marii Curse a Împăratului de Jad pentru a se potrivi. În varianta chinezească, Șobolanul îl împinge pe Pisică în râu, iar Pisica nu termină niciodată. În versiunea vietnameză, Pisica înoată până la malul celălalt la timp pentru a ocupa locul patru.

A doua schimbare este ceva mai liniștită. Animalul celei de-a doua ramuri, 丑, este 牛 în chineză, un cuvânt general pentru vite. Vietnamul îl fixează ca fiind bivolul de apă, trâu, animalul de povară al orezăriilor. Acesta nu ar trebui confundat cu un an chinezesc al Boului de Apă, care este o singură combinație de trunchi și ramură din ciclul de șaizeci de ani; bivolul este prezent în fiecare an Sửu.

Pentru a verifica compatibilitatea, practica vietnameză se bazează pe grupuri de animale. Tam hợp sunt patru triunghiuri de animale separate de patru ani, care se sprijină reciproc, cum ar fi Maimuța, Șobolanul și Dragonul. Tứ hành xung sunt trei pătrate de animale care se ciocnesc, precum Șobolanul, Calul, Pisica și Cocoșul. Cuplurile și partenerii de afaceri le verifică pe amândouă, iar la sărbătoarea de Tết multe familii aleg prima persoană care va trece pragul casei lor în noul an, pe baza acelorași reguli.

Construirea unei case după calendar

Cea mai exigentă folosire a sistemului Tuổi, din zilele noastre, este în domeniul construcțiilor. Demararea unei construcții se consideră a deranja pământul, astfel că, înainte de construire, vârsta lunară a proprietarului este verificată în contrast cu trei cicluri.

Tam Tai, cele trei calamități, reprezintă o serie de trei ani consecutivi care revin o dată la doisprezece ani pentru fiecare grup tam hợp. Oamenii-Maimuță, Șobolan și Dragon, de exemplu, le întâlnesc în anii Tigru, Pisică și Dragon. Construirea în acel moment se spune că invită piedicile și problemele cu banii.

Kim Lâu, turnul de aur, se găsește prin împărțirea vârstei lunare la nouă. Un rest de 1, 3, 6 sau 8 este Kim Lâu, fiecare legat de paguba ce va cădea asupra unei părți diferite a familiei: asupra proprietarului, a soțului/soției, a copiilor sau asupra șeptelului și a proprietății.

Hoang Ốc, casa pustie, calculează vârsta prin șase stagii: Nhất Cát (noroc), Nhì Nghi (prosperitate), Tam Địa Sát (pământ aducător de moarte), Tứ Tấn Tài (câștig), Ngũ Thọ Tử (moarte) și Lục Hoang Ốc (desolare). Primele, adică întâiul, al doilea și al patrulea, sunt norocoase; despre restul se spune că lasă o casă rece, părăsită sau ghinionistă.

Când un proprietar se nimerește în acești ani și nu are cum să mai aștepte, tradiția îi permite mượn tuổi, împrumutul unei vârste. Un om a cărui vârstă este favorabilă, de obicei o rudă, intră în rolul proprietarului pentru ceremoniile de demarare a proiectului și în primele zile de lucru, în vreme ce adevăratul proprietar stă la distanță. Când casa este gata, ea se întoarce la familia care va trăi în ea.

Nine Star Ki: busola Japoniei

Sistemul Nine Star Ki (九星気学, Kyusei Kigaku) se numără printre cele mai cunoscute sisteme astrologice din Japonia, iar în forma sa actuală el este destul de tânăr. Shinjiro Sonoda (1876–1961) l-a formalizat în 1924, combinând feng shui-ul Stelei Zburătoare, școala compasului cu Opt Conace și pătratul magic Lo Shu așezat pe un bagua al Cerului Târziu. Dacă Saju funcționează cu opt caractere, Kigaku funcționează cu două numere.

Steaua Honmei (本命星) provine din anul nașterii și se zice că guvernează cea mai mare parte a personalității de adult și cursul vieții; practicienii spun adesea că undeva spre 60, chiar 70 de procente. Pentru un an de naștere din anii 1900, adună ultimele două cifre, reduce rezultatul la o singură cifră și scade-l din zece: pentru 1985, 8 + 5 = 13 și 1 + 3 = 4, iar patru din zece lasă 6. Pentru anii 2000 scade în schimb din nouă. Un rezultat de 0 se socotește ca 9, și un rezultat de 10 se socotește ca 1. Anul se schimbă la Risshun, pe la 4 februarie, așa că oricine e născut în ianuarie sau început de februarie aparține de anul anterior. Steaua Getsumei (月命星), provine din luna nașterii, și dă socoteală pentru restul: comportamentul din copilărie, înfățișarea și prima impresie lăsată de o persoană.

Cele nouă stele și direcțiile pe care ele le dețin în harta fixă:

• 1 Apă Albă, nord. Profund, privat, independent, adaptabil; își păstrează sentimentele în interior.
• 2 Pământ Negru, sud-vest. Hrănitor, loial, conservator; își construiește o viață încet.
• 3 Lemn de Jad, est. Purtând energie, tânăr, onest; lansează curente și se plictisește de ele.
• 4 Lemn Verde, sud-est. Practic, flexibil, sensibil; un sfătuitor înnăscut căruia nu îi place schimbarea bruscă.
• 5 Pământ Galben, centru. Puternic, practic, un lider înnăscut; inima oricărui grup.
• 6 Metal Alb, nord-vest. Eficient, voluntar, punctual, plin de autoritate; ascuțit la limbă.
• 7 Metal Roșu, vest. Fermecător, sociabil, persuasiv; iubește confortul și luxul.
• 8 Pământ Alb, nord-est. Inteligent, îngrijit, exigent; un noroc ce sare brusc.
• 9 Foc Purpuriu, sud. Carismatic, mândru, impulsiv; vrea să fie în lumina reflectoarelor.

Mutarea în direcția corectă

Marea majoritate a practicilor are legătură cu geografia. Fiecare an, lună și zi are propria sa hartă, o grilă de trei-pe-trei pe baza pătratului Lo Shu, care arată ce stea se ocupă de ce direcție. Stelele zboară prin grilă într-o ordine anume, deci întreaga hartă se deplasează an de an. Lumea o consultă înainte de a se muta într-o altă casă, de a face un voiaj mai lung sau înainte de a muta o afacere, căutându-și direcția kippō, direcția cea norocoasă, și ocolind-o pe cea periculoasă.

• Go-o-satsu, ucigașul Cinci Galben: direcția ocupată de steaua 5 Pământ Galben. Deplasarea către el se crede că aduce ruina dinăuntru, cum ar fi auto-sabotajul sau un cămin în suferință.
• Anken-satsu, ucigașul Sabiei Întunecate: poziționat exact opus lui 5. El se află în legătură cu accidentele, trădarea și orice alt rău venit din exterior.
• Honmei-satsu: direcția pe care se află propria ta stea Honmei. Călătoria către tine însuți se spune că te secătuiește de puteri.
• Saiha și Getsuha: direcția diametral opusă animalului anului sau lunii, înrudită cu stricarea unor acorduri și promisiuni.

În anul 2026, un an de tip 1 Apă Albă, numărul 5 se așează în sud, deci sudul devine Go-o-satsu, iar nordul devine Anken-satsu. În 2027, un an cu 9 Foc Purpuriu, 5-ul se duce spre nord și cele două direcții fac schimb. Practicanții iau măsura asta în serios: direcțiile se citesc venind fix din inima locuinței, și aceștia aduc aminte că oțelul armăturilor și gratiile de la balcoane pot deranja o citire a busolei.