Turcoaz

Ce este de fapt

Fosfat hidratat de cupru și aluminiu, CuAl6(PO4)4(OH)8 4H2O, cristalizează în sistemul triclinic, are duritatea între 5 și 6 pe scara Mohs și o structură poroasă.

Cuprul generează nuanța de albastru, în timp ce fierul care înlocuiește aluminiul virează culoarea spre verde. Din acest motiv, turcoazul variază de la albastru azuriu până la verde-gălbui în funcție de chimia zăcământului, permițând recunoașterea exploatărilor individuale după nuanță și matrice.

Porozitatea este proprietatea sa practică definitorie. Turcoazul absoarbe uleiuri, cosmetice, transpirație, loțiuni de protecție solară și produse de curățare, toate acestea modificându-i culoarea spre verde în mod definitiv. Vechile tradiții interpretau această schimbare ca pe o preluare a vieții purtătorului de către piatră, o descriere plină de grație a unei simple reacții chimice.

Matricea reprezintă roca-gazdă rămasă în masa pietrei, apărând sub forma unor nervuri cafenii, maronii sau negre. Turcoazul de tip pânză de păianjen (spiderweb) se distinge printr-o rețea fină și uniformă de matrice, fiind căutat și apreciat la o valoare ridicată.

Cea mai mare parte a turcoazului comercial este stabilizat, adică impregnat cu rășină pentru ca materialul moale și poros să devină prelucrabil și stabil din punct de vedere cromatic.

De unde provine

Zăcămintele din Nișapur, Iran, sunt exploatate de milenii și au oferit materialul de referință cu nuanță albastru-azuriu intens, cunoscut sub denumirea de turcoaz persan.

Egiptul a exploatat siturile Serabit el-Khadim și Wadi Maghareh din peninsula Sinai încă dinainte de anul 3000 î.Hr. prin expediții organizate de stat, consemnate pe stelele templului dedicat zeiței Hathor, venerată ca „doamna turcoazului”.

Sud-Vestul american a exploatat zăcăminte precum Cerrillos din New Mexico timp de aproximativ două mii de ani, turcoazul de Cerrillos călătorind peste o mie șase sute de kilometri până în Mesoamerica ca bun comercial. Mine americane cu renume precum Sleeping Beauty, Bisbee, Kingman și Number Eight ating cote ridicate, iar materialul lor este ușor de identificat de către specialiști.

China este în prezent cel mai mare producător după volum, iar Mexic, Chile și Australia aduc de asemenea cantități importante pe piață.

Numele european păstrează traseul comercial istoric: provine din francezul turquoise, care înseamnă „turcească”, deoarece materialul persan ajungea în Europa prin intermediul negustorilor turci.

Ce susțineau tradițiile

Asocierea cu ocrotirea călătorului este cea mai statornică semnificație atribuită vreunei pietre în istorie. Turcoazul prins de frâul calului pentru a preveni căzăturile apare în tradițiile persane și turcești; purtat de călăreți, se regăsește în Sud-Vestul american; iar simbolul trecerii în siguranță revine constant în întregul bazin mediteranean.

Egiptenii îl asociau cu zeița Hathor și cu limbajul cromatic al reînnoirii, piatra fiind prezentă în bijuteriile funerare regale, inclusiv pe masca lui Tutankhamon.

În practicile comunităților Pueblo, Navajo și Zuni, turcoazul poartă o semnificație vie, ancorată în prezent, legată strâns de apă, cer și ritualuri sacre. Aceasta constituie o tradiție continuă, iar creațiile și motivele acestor culturi cer o atenție deosebită față de riscurile de apropriere și denaturare.

Tradiția persană susținea că schimbarea culorii turcoazului avertizează asupra unui pericol sau a unei boli, reprezentând o interpretare simbolică a efectului de porozitate.

Practica modernă îl consideră o piatră a protecției, comunicării și vindecării, păstrând în linii mari continuitatea cu vechile atribute legate de călătorie și ocrotire.

Cum se lucrează cu el

Atributul călătoriei este cel mai solid documentat și cel mai potrivit de aplicat. Un turcoaz ținut aproape sau purtat la începutul unui drum reia exact rolul pe care piatra l-a îndeplinit de-a lungul istoriei pe trei continente.

Îngrijirea este capitolul la care apar cele mai multe greșeli. Feriți piatra de parfumuri, creme de mâini, loțiuni solare, detergenți și produse menajere. Puneți bijuteria după aplicarea cosmeticelor și dați-o jos înainte de a spăla vasele. Nu o lăsați niciodată în apă, nu folosiți aparate de curățare cu ultrasunete și feriți-o de căldură puternică, factori care pot fisura mineralul și pot deteriora rășina de stabilizare.

Dacă este purtat direct pe piele, turcoazul își va schimba treptat nuanța de-a lungul anilor. Decideți din timp dacă priviți această transformare drept o degradare sau ca pe o mărturie a propriei vieți.

Cumpărați de la comercianți capabili să numească mina de proveniență. Această singură întrebare filtrează majoritatea capcanelor de pe piață.

Cumpărarea cinstită

Aceasta este piața cu cele mai multe contrafaceri din întregul domeniu.

Marea majoritate a specimenelor vândute drept turcoaz nu sunt autentice. Howlitul vopsit și magnezitul vopsit reprezintă cei mai frecvenți înlocuitori. Ambele au o duritate de circa 3.5, în timp ce turcoazul atinge 5 până la 6 pe scara Mohs, și ambele prezintă vinișoare naturale cenușii sau negre pe lângă care vopseaua s-a fixat artificial, spre deosebire de matricea autentică brună sau roșcată. O picătură de acetonă pe un bețișor cu vată dizolvă și îndepărtează vopseaua.

Turcoazul reconstituit este realizat din pulbere de piatră veritabilă legată cu rășină, având un aspect uniform granulat privit sub lupă.

Turcoazul bloc este integral sintetic, alcătuit exclusiv din plastic sau rășină colorată.

Turcoazul stabilizat este piatră naturală impregnată cu rășină, un procedeu standard și larg acceptat care trebuie comunicat cumpărătorului. Stabilizarea constituie un tratament comun, distinct de falsurile propriu-zise.

Prețul rămâne cel mai clar indiciu. Turcoazul natural netratat de calitate superioară este costisitor și a fost întotdeauna o gemă scumpă. O piesă mare de un albastru strălucitor oferită la preț modic reprezintă cu siguranță o imitație.