Diavolul

Imagine și simbolism

În Tarotul Orașului New York, Diavolul nu este o fiară cu coarne pe un tron negru. Este cel mai bine îmbrăcat bărbat din club, iar aceasta este întreaga idee. Panoul pop-art al pachetului așază o figură uriașă într-un costum elegant, cu cravată și ochelari de soare negri, deasupra unui club de noapte desenați în puncte semiton ecstatice și raze de soare în nuanțe de roșu, roz, auriu și verde. Culorile strigă bucurie, în timp ce compoziția construiește o cușcă.

Bărbatul cu ochelari de soare îl înlocuiește pe Baphomet. Pentru că ochii îi sunt ascunși, nu îi poți întâlni privirea și nu îi poți citi intențiile. Astfel, ochelarii purtați noaptea devin pentagrama inversată a acestei cărți, o imagine suprapusă peste adevăr. În locul unde se afla vechiul tron al Diavolului, un perete de sticle strălucitoare se ridică precum un altar, iar lanțuri de aur atârnă peste sticlă, libere și neîncuiate. Aceste lanțuri sunt versiunea pachetului pentru zgărzile largi ale lui Adam și Eva, transformate aici în bijuterii și brand.

Sub bar, două figuri se relaxează pe o sofa purtând propriii ochelari de soare și lanțuri de aur la gât, arătând impecabil în loc să pară torturate. Deasupra capetelor lor arde un semn roșu EXIT, cel mai important simbol de pe carte. Codul de siguranță la incendiu din New York impune prin lege o ieșire iluminată în fiecare încăpere, iar nimeni din imagine nu se uită la ea. În spatele tuturor, linia orizontului din centrul orașului și Statuia Libertății stau ca siluete negre pe fundalul cu raze de soare, Libertatea fiind redusă la un decor neiluminat în camera Diavolului.

Semnificație fundamentală

Dacă îndepărtezi strălucirea, Diavolul din New York spune un lucru simplu: nimeni nu te ține aici, tu alegi această stare la 2 dimineața și o numești libertate. Arhetipul din spate este umbra umană, o forță interioară mai degrabă decât un monstru din întuneric. Reflectă materialismul pământesc, dorința carnală, dependența și sclavie autoimpusă, reprezentând puterea latentă a inconștientului întoarsă împotriva ta.

Totul depinde de acele lanțuri atârnate neîncuiate. Captivitatea în orașul modern este voluntară și se reînnoiește singură. Nu există nicio temniță, doar un abonament, o notă de plată lăsată deschisă și un obicei care se programează de la sine. Cartea numește marele paradox uman: oamenii caută ceea ce îi ține în loc pentru că alinarea instantanee este mai ușoară decât munca lentă de vindecare. Cartea nu îl numește niciodată rău pe căutător. Îi oferă un diagnostic și o cale de ieșire în momentul în care decide să o urmeze.

Semnificație în poziție dreaptă

În poziție dreaptă, în ciuda imaginii sale, Diavolul din New York este o carte de sfat eliberatoare. Descrie capcana aurită: masa pe care nu ți-o permiți, dar pe care continui să o rezervi, obiceiul care îți organizează nopțile, contractul de închiriere semnat fără a fi citit și salariul suficient doar cât să nu pleci. Cartea refuză să te judece. Te face să îți asumi propria parte, adresând două întrebări dificile: ce obții dacă rămâi și ce te temi că pierzi dacă pleci. În bani și muncă, se poate transforma într-o permisiune de a fi ambițios și ferm în privința limitelor, fără a mai lăsa pe alții să îți calce în picioare bunătatea.

În dragoste. O relație construită pe pasiune, dar lipsită de substanță emoțională, sau un partener care îl domină și îl manipulează pe celălalt. Într-o legătură sănătoasă și consensuală, se transformă în magnetism pur și în senzația plăcută de a fi legați unul de celălalt.

În carieră. Senzația că ești prins într-un loc de muncă ce îți compromite etica sau o fixație pe statut care te lasă gol pe dinăuntru. Ca sfat, poate autoriza o ambiție reală și limite ferme.

În finanțe. Cheltuieli compulsive, jocuri de noroc, datorii cauzate de stilul de viață și cătușele de aur ale unui salariu structurat astfel încât să nu îți permiți să pleci.

În sănătate și corp. Dependență și amorțire emoțională, ritmul nopților fără somn și obiceiul distructiv folosit pentru a evita un sentiment în loc de a-l înfrunta.

Semnificație în poziție inversată

În poziție inversată, energia apăsătoare se risipește, iar lanțul alunecă. Cartea arată prima lună de luciditate, contactul șters, scrisoarea de demisie, contractul de chirie reziliat și decizia de a nu mai juca rolul unui stil de viață pe care nu ți-l mai permiți. Căutătorul a recunoscut limita autoimpusă, și-a recâștigat puterea și a început să își scoată zgarda largă. Cartea avertizează totodată asupra părții mai grele a eliberării: sevrajul, cercul social care dispare când nu mai plătești tu băuturile și criza de identitate de a nu mai fi persoana din centrul atenției la masă.

În dragoste. Recunoașterea tiparului toxic, încheierea unei legături codependente sau de control, stabilirea unor limite ferme și îndepărtarea de ceea ce nu îți mai folosește.

În carieră. O cinste tot mai mare față de propriul tău rol în nemulțumirea acumulată, ruperea cătușelor de aur și refuzul de a rămâne ostaticul unui salariu.

În finanțe. Achitarea datoriilor provocate de stilul de viață, distrugerea cardului de credit și eliberarea de condițiile strivitoare, deși poziția inversată avertizează să nu declari victoria în timp ce plățile automate încă rulează.

În sănătate și corp. Revenirea la luciditate, ruperea unei dependențe fizice sau eliberarea de anxietatea hrănită de o stare permanentă de ora 2 dimineața.

Note istorice

Cu mult înainte de neoane și de punctele semiton, Diavolul a început cu un fapt ciudat: absența sa. Pachetele fundamentale Visconti-Sforza din Milano de la mijlocul secolului al XV-lea au supraviețuit fără cărțile Diavolului și Turnului, iar istoricii consideră această lipsă drept intenționată, nu o pierdere în timp. La mijlocul anilor 1400 nu exista o imagine standardizată a diavolului creștinesc, iar figura codificată care avea să devină a cincisprezecea atu nu s-a stabilit în confecționarea italiană de cărți decât aproape un secol mai târziu, astfel încât este foarte probabil să nu fi făcut parte din primele secvențe de atuurilor. O ironie se află sub cadrul din New York: treizeci și cinci dintre cărțile Visconti-Sforza supraviețuitoare se află acum la Biblioteca Morgan, chiar în orașul pe care acest pachet îl reimaginează.

După ce cartea a căpătat un chip, a atras atenția magiei populare. Înregistrările Inchiziției venețiene descriu folosirea Diavolului în rituri coercitive de dragoste și pofte, femeile apelând la cea mai transgresivă figură a pachetului pentru dorințe pe care rugăciunea ortodoxă nu le putea îndeplini, ceea ce i-a consolidat legătura de lungă durată cu pasiunea pământească și subversiunea ordinii morale. Când Waite și Pamela Colman Smith au fixat imaginea modernă în 1910, au construit Diavolul direct din Baphometul lui Éliphas Lévi din 1855, forma jumătate țap pe care figura din clubul din New York o traduce acum într-un costum și ochelari de soare.

Corespondențe

Număr. XV, cincisprezece. În acest pachet, 1 este sinele, voința care intră crezând că stăpânește seara, iar 5 este pofta și senzația amplificate la maxim prin razele de soare și sticlele strălucitoare. Împreună, ele creează o voință pusă în slujba foamei interioare, egoul finanțându-și propriile pofte. Redus, unu plus cinci fac șase, ceea ce leagă Diavolul de Îndrăgostiții ca o oglindă întunecată: același cuplu văzut înlănțuit pe o sofa în loc să aleagă de o parte și de alta a culoarului de metrou.

Astrologie. Saturn și Capricorn, semnul cardinal de pământ al disciplinei, ambiției și impulsului material, reprezentând sistemul de operare al Manhattanului. Diavolul lucrează cu umbra acestor trăsături, unde ambiția decade în lăcomie, disciplina se transformă în control asupra celorlalți, iar dorința de securitate devine un materialism strivitor. Fiecare lanț de pe carte este un instrument saturnian: un contract de chirie, un împrumut, o notă de plată, o listă de invitați, fiecare fiind un contract pe care cineva l-a semnat.

Element. Pământ, ancorând cartea în corp, bani, pofte și în faptul simplu că suntem legați de carne.

Cabala. Litera ebraică este Ayin, 'Ochi', pe a douăzeci și șasea cale de la Hod la Tiphereth, o porțiune numită adesea Noaptea Întunecată a Sufletului, unde autoamăgirile căutătorului sunt trase la lumina soarelui.

Mitologie și da/nu. În spatele diavolului creștinesc stau Pan, Dionysos și Cernunnos din mitologia celtică, zei mai vechi pentru care dorința pură era naturală și avea nevoie doar de echilibru. Ca răspuns da sau nu, cartea oferă de obicei un nu de avertisment, un îndemn de a examina ce te leagă cu adevărat înainte de a acționa.

Perspectivă psihologică

În practica terapeutică, Diavolul este motorul muncii cu umbra, efortul jungian de a înfrunta și integra ceea ce ai refulat. În pachetul din New York, mecanismul este desenat chiar pe carte. Ochelarii de soare reprezintă gestionarea imaginii purtată ca o apărare permanentă, păstrați în spații închise și noaptea, astfel încât nici ceilalți și nici tu însuți să nu puteți vedea ce fac ochii. Dă-i jos în fața unei alte persoane și munca începe.

Cea mai tăioasă întrebare a sa este de ce ar alege cineva cușca în mod voluntar. Răspunsul este beneficiul secundar care ține o persoană legată. Realitatea cunoscută se simte mai sigură din punct de vedere neurologic decât necunoscutul, chiar și atunci când te sufocă. Identitățile se construiesc în jurul rănii: martirul, sprijinul permanent sau copilul ascultător, astfel încât renunțarea la lanțuri amenință cu o adevărată moarte a egoului. A rămâne legat înseamnă totodată a nu risca judecata ce vine odată cu plecarea. Creierul înregistrează orice eviți drept periculos, ceea ce hrănește în tăcere exact lucrul de care te temi. Sub strălucire se află aproape întotdeauna o nevoie neîmplinită pe care zgomotul o anesteziază: singurătatea și teama de a fi un om obișnuit într-un oraș de opt milioane de locuitori.

Diavolul în alte pachete de tarot

Contribuția New York-ului la lunga istorie vizuală a Diavolului este înlocuirea fiarei cu coarne cu cel mai bine îmbrăcat bărbat din club și transformarea lanțurilor libere în bijuterii, însă arhetipul a purtat multe fețe.

Tarot de Marsilia. Cel mai vechi dintre cele trei pachete clasice este și cel mai straniu: o fiară hermafrodită cu pielea albastră, fragmentată în părți semi-conștiente, cu o a doua față privind din burtă și ochi așezați pe genunchi. Ține o baghetă înflăcărată în timp ce doi mici draci cu coarne stau înlănțuiți la soclul său. Acest Diavol este inconștientul haotic în sine, o forță orbitoare a naturii aflată la ea acasă în întuneric.

Crowley-Thoth. Crowley și Lady Frieda Harris elimină cadrul moral. Diavolul lor este un țap cu un al treilea ochi și o ramură de flori albastre în fața unui falus uriaș, iar sufletele umane apar ca spermatozoizi reținuți în testicule, un potențial care își așteaptă nașterea, fără lanțuri nicăieri. Urmând maxima că 'cuvântul Păcatului este Restricția', cartea glorifică impulsul animal în loc să îl pedepsească.

Pachete moderne. Versiunile contemporane actualizează cușca într-o direcție spre care clubul din New York arată deja. Sci-Fi Tarot îl reprezintă pe Diavol ca un calculator vintage de mărimea unui perete spre care pășesc două figuri neînlănțuite, o imagine a dependenței digitale fără lanțuri fizice, în timp ce Mythical Mystic Tarot arată figuri emaciate legate de un scaun cu suficient spațiu pentru a se elibera, alegând suferința familiară în locul necunoscutului.

În combinații și context

Diavolul din New York este legat de Îndrăgostiții prin mai mult decât numerologie. Cincisprezece se reduce la șase, iar acest pachet prezintă perechea ca opuse ale aceluiași număr. Îndrăgostiții sunt doi străini dintr-un tren al liniei L oprit, care se apleacă peste culoar și se aleg reciproc, în timp ce Diavolul reprezintă două figuri pe o sofa care au încetat de mult să mai aleagă ceva. Când ambele cărți apar împreună, ele semnalează de obicei o relație de suflete pereche sau intens karmică, o atracție magnetică ce îl obligă pe fiecare să oglindească cea mai profundă umbră nevindecată a celuilalt, iar sarcina este de a deosebi o iubire care înalță de o poftă care leagă.

Cumpătarea, vecina sa din secvență, funcționează ca antidot, arătând că lanțurile sunt libere și pot fi scoase prin limite și vindecare răbdătoare. Citită pentru o persoană cu adevărat abuzivă, cititorii experimentați privesc adesea dincolo de Diavol spre Cinci de Metrouri, deoarece natura Diavolului este duală, mai degrabă decât pur și simplu rea.

În poziția de sfat sau rezultat, cartea își păstrează caracterul de diagnostic. Îți cere să numești beneficiul care te ține blocat, arată spre semnul iluminat EXIT la care nimeni din imagine nu se uită și îți amintește că zgarda a fost întotdeauna largă. Spaima pe care o oferă nu este că ești prins, ci că ai fi putut pleca în orice moment.