Cei 36 de decani

Ce este un decan

Un decan reprezintă a treia parte a unui semn zodiacal: un arc de zece grade, trei decani pentru fiecare semn și treizeci și șase pe întregul cerc zodiacal. Astrologia tradițională îi numește «fețe» (lat. facies), aceasta fiind cea mai detaliată împărțire standard a zodiacului. Fiecărui decan îi este asociat un guvernator planetar, astfel încât fiecare grad al eclipticii aparține simultan unui semn, unui decan și nuanței specifice a guvernatorului său. O planetă la 25° în Berbec nu se află doar în Berbec, ci în a treia față a semnului, guvernată de Venus, distincție pe care astrologii antici o interpretau cu mare atenție. Acest sistem constituie o linie istorică neîntreruptă: născut în Egipt, unit cu zodiacul babilonian în epoca elenistică, transmis prin tradiția arabă și medievală, iar astăzi pe deplin viu în cărțile de tarot.

Ceasul stelar al Egiptului antic

Cu mult înainte de apariția zodiacului cu douăsprezece semne, Egiptul folosea decanii ca ceas nocturn. În jurul anului 2100 î.Hr., pe interiorul capacelor de sarcofage se pictau tabele cu treizeci și șase de stele și constelații conduse de Sothis (steaua Sirius). Răsăriturile lor heliacale succesive marcau trecerea orelor de noapte de-a lungul anului. La fiecare zece zile, o nouă stea decanică întâmpina zorii, punând bazele săptămânii de zece zile a calendarului egiptean și dând naștere termenului grecesc dekanoi. Această măsurare practică a timpului făcea parte dintr-o rânduială sacră în care fiecare decan veghea ca o divinitate ocrotitoare a orei sale.

Unirea cu zodiacul

Când zodiacul babilonian de douăsprezece semne a pătruns în Egiptul ptolemeic, cele două modele s-au îmbinat cu o desăvârșită precizie: treizeci și șase de decani pe douăsprezece semne au dat exact câte trei fețe per semn a câte zece grade fiecare. Decanii au lăsat rolul strict de orologiu și au devenit demnități astrologice, păstrându-și natura sacră. Tavanele templelor, precum cel din Dendera, îi înfățișează defilând alături de constelații, iar tratatele grecești îi descriu ca forțe de sine stătătoare ce guvernează sănătatea, talismanele și soarta. Ei au devenit temelia meloteziei medicale și a magiei astrale, fiecărei fețe fiindu-i atribuite imagini specifice și materii consacrate.

Două sisteme de guvernare a fețelor

Tradiția astrologică a păstrat două mari modele pentru atribuirea guvernatorilor decanilor. Ordinea caldeeană urmează succesiunea clasică a sferelor planetare: Saturn, Jupiter, Marte, Soarele, Venus, Mercur și Luna. Acest șir se repetă ciclic de-a lungul tuturor celor treizeci și șase de decani: începe cu Marte în primul decan al Berbecului și se încheie, treizeci și șase de pași mai târziu, din nou cu Marte în al treilea decan al Peștilor, planeta acțiunii deschizând și închizând anul solar. Acesta este sistemul fundamental al astrologiei tradiționale occidentale, ilustrat în sintezele noastre. Sistemul alternativ al triplicității atribuie cele trei fețe semnelor aceluiași element (la Berbec: Berbec, Leu și Săgetător, adică Marte, Soare și Jupiter) și este utilizat pe scară largă în astrologia indiană sub numele de drekkana.

Decanii în tarot

Pentru majoritatea practicienilor contemporani, decanii trăiesc în pachetul de cărți de tarot. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Ordinul Hermetic Golden Dawn a sistematizat tarotul asociind cele treizeci și șase de arcane minore numerotate (de la Doi la Zece din fiecare suită) cu cei treizeci și șase de decani: Bâtele cu focul, Cupele cu apa, Săbiile cu aerul și Pentaclele cu pământul. Fiecare carte întruchipează o față și guvernatorul său caldeean: Doi de Bâte îl reprezintă pe Marte în Berbec, Cinci de Cupe pe Marte în Scorpion, iar Zece de Pentacle pe Mercur în Fecioară. Ilustrațiile pachetului Rider-Waite au fost concepute pe baza acestor corespondențe, făcând din decani cea mai profundă punte între astrologie și tarot.

Interpretarea practică a decanilor

În practica astrologică, decanii aduc interpretării profunzime și nuanță. Cele trei fețe ale unui semn descriu evoluția acestuia de la primul impuls la maturitate și la trecerea către semnul următor. În astrologia clasică, prezența unei planete în propria față este considerată o demnitate esențială minoră: o planetă în propria față (cum este Venus la 25° în Berbec) își atenuează simțitor slăbiciunea din exil. În astrologia orară, electivă și talismanică, decanii serveau la canalizarea precisă a forțelor. Astrologia modernă vede în ei etape de dezvoltare personală, în timp ce interpreții de tarot le folosesc simbolismul ori de câte ori stratul astrologic al cărții îmbogățește o etalare.

Cum se utilizează această bibliotecă

Primele patru carduri prezintă sistemul, originile egiptene, fuziunea elenistică, modelele de guvernare și legătura cu tarotul. Următoarele douăsprezece carduri descriu cele trei fețe ale fiecărui semn zodiacal cu guvernatorii lor caldeeni și trăsăturile de căpătâi. Pentru a aprofunda semnele, accesați biblioteca semnelor; pentru guvernatorii planetari, mergeți la biblioteca planetelor; iar pentru studierea celor treizeci și șase de cărți corespunzătoare, deschideți secțiunea arcanelor minore.