Cele douăsprezece semne

Ce este un semn zodiacal

Un semn zodiacal este un segment de treizeci de grade al eclipticii, drumul anual al Soarelui printre stele, una dintre cele douăsprezece diviziuni egale inventate de astronomii babilonieni în jurul anului 400 î.Hr. și niciodată abandonate de atunci. Această istorie are propria pagină în compendiu, la secțiunea dedicată tradiției babiloniene. Biblioteca de față tratează semnele așa cum sunt ele folosite în practică: ca pe alfabetul astrologiei, douăsprezece caractere care se combină cu planete, case și aspecte pentru a compune o hartă natală. Pagina fiecărui semn adună trăsăturile asupra cărora tradițiile au căzut de acord: elementul și modalitatea, planeta guvernatoare și exaltarea, strămoșul antic și mitul asociat, partea corespunzătoare a corpului, anotimpul și felul în care nuanțează orice planetă aflată în el.

Elemente: cele patru temperamente ale cercului

Cele douăsprezece semne se împart în patru elemente, câte trei semne pentru fiecare, dispuse în triunghiuri echilaterale de-a lungul roții. Focul (Berbec, Leu și Săgetător) acționează și radiază; limbajul său este cel al energiei, al voinței și al prezenței. Pământul (Taur, Fecioară și Capricorn) construiește și păstrează; limbajul său cuprinde materia, meșteșugul și rezultatele concrete. Aerul (Gemeni, Balanță și Vărsător) conectează și cumpănește; limbajul său este cuvântul, relația și ideea. Apa (Rac, Scorpion și Pești) simte și leagă; limbajul său este emoția, memoria și contopirea. Schema a primit o haină filosofică în Grecia, însă grupările triunghiulare apar deja în textele babiloniene târzii, rămânând cea mai rapidă și mai exactă sinteză a temperamentului unui semn.

Modalități: cum se mișcă fiecare element

Întretăind elementele, o a doua clasificare împarte semnele în trei modalități a câte patru semne fiecare, marcând poziția din cadrul unui anotimp. Semnele cardinale (Berbec, Rac, Balanță, Capricorn) deschid anotimpurile la echinocții și solstiții: ele iau inițiativa, iar vulnerabilitatea lor este să înceapă ceea ce nu duc la capăt. Semnele fixe (Taur, Leu, Scorpion, Vărsător) mențin mijlocul anotimpului: ele consolidează, iar vulnerabilitatea lor constă în rezistența la schimbare. Semnele mutabile (Gemeni, Fecioară, Săgetător, Pești) încheie fiecare anotimp și îl pregătesc pe următorul: ele se adaptează, iar vulnerabilitatea lor este dispersia. Îmbinarea dintre element și modalitate dă coordonatele unice ale fiecărui semn, motiv pentru care nu există două semne care să le împartă pe amândouă.

Guvernatori și exaltări

Fiecare semn are o planetă guvernatoare, planeta aflată „acasă” în domiciliul său, iar majoritatea găzduiesc o exaltare, o planetă primită acolo ca oaspete de onoare. Schema guvernoratelor are o simetrie desăvârșită: Soarele și Luna stăpânesc Leul și Racul, inima de vară a zodiacului, iar cele cinci planete clasice se desfășoară pornind de la ele în ordinea vitezei de mișcare: Mercur primește Gemenii și Fecioara, Venus primește Taurul și Balanța, Marte primește Berbecul și Scorpionul, Jupiter primește Săgetătorul și Peștii, iar Saturn primește Capricornul și Vărsătorul. Astrologii moderni au adăugat Uranus pentru Vărsător, Neptun pentru Pești și Pluton pentru Scorpion. Exaltările sunt chiar mai vechi decât domiciliile: ele descind din „locurile secrete” babiloniene ale planetelor, așa cum istorisește pagina dedicată primelor horoscoape, iar așezarea lor nu s-a schimbat de două milenii și jumătate.

Datele tropicale și chestiunea siderală

Datele de pe fișele de mai sus sunt tropicale: ele ancorează Berbecul la echinocțiul de primăvară, așa cum a procedat astrologia occidentală încă din epoca greacă, astfel încât semnele urmăresc anotimpurile, nu constelațiile. Astrologia indiană a păstrat reperul sideral mai vechi, fixat pe stele, care diferă astăzi cu aproximativ douăzeci și patru de grade. Niciuna dintre abordări nu este o greșeală; ele reprezintă două convenții cu un singur strămoș babilonian, iar povestea completă, cu precesiunea, Hipparchus și implicațiile aferente, este relatată pe pagina dedicată inventării zodiacului. Datele se pot decala cu aproximativ o zi de la un an la altul din cauza calendarului civil; oricine este născut la granița dintre două semne are nevoie de o hartă natală calculată, nu de o simplă rubrică de ziar, pentru a afla semnul exact al Soarelui său.

Semnul nu este persoana

O precizare esențială susține întreaga bibliotecă. În logica proprie astrologiei, un semn nu este un tip de personalitate, ci un modificator: el descrie felul în care se comportă o planetă așezată în el (Luna în Scorpion simte altfel decât Luna în Balanță, iar Marte în Pești luptă altfel decât Marte în Berbec). A spune că cineva „este Berbec” este doar o prescurtare pentru a arăta că are Soarele în acea poziție, un singur factor dintr-o duzină pe care o hartă natală îi evaluează împreună. Rubrica oroscopului bazată exclusiv pe semnul solar, așa cum explică pagina tradiției occidentale moderne, este un format de presă din secolul XX, nu măsura acestei arte. Citește așadar pagina fiecărui semn ca pe descrierea unei nuanțe capabile să coloreze orice planetă, nu ca pe o cutie în care este închisă o persoană.

De unde provin semnele

Pagina fiecărui semn se deschide cu arborele său genealogic, deoarece această ascendență este reală și documentată: Taurul, Leul, Scorpionul și însoțitorii lor se aflau pe calea Lunii din Babilon în catalogul stelar MUL.APIN cu secole înainte de a fi decupate semnele egale. Aceste imagini au călătorit practic neschimbate prin Grecia până în prezent, după cum arată tăbliță cu tăbliță paginile babiloniene ale acestui compendiu. Miturile sunt în mare parte adaosuri grecești peste figurile babiloniene: berbecul a primit Lâna de Aur, iar gemenii au devenit Castor și Polux; ambele straturi aparțin semnificației fiecărui semn așa cum a fost el practicat timp de două mii de ani.

Cum se folosește această bibliotecă

Fiecare fișă de mai sus deschide pagina unui semn: origine, element și modalitate, guvernator și exaltare, mit, anotimp, parte a corpului, semnificații în harta natală și vocabularul propriu al semnului. Paginile fac trimiteri încrucișate către biblioteca planetelor, de vreme ce semnificația unui semn depinde în mare măsură de guvernatorul său, și către paginile istorice ale tradiției babiloniene, unde a fost clădit întregul sistem. Cele douăsprezece semne fac parte din compendiul Tarot Academy în toate cele cincizeci și două de limbi.